Primele reacții din Rusia față de succesul Partidului Acțiune și Solidaritate, al președintelui Maia Sandu, în alegerile parlamentare din Republica Moldova conțin amenințări directe cu spectrul escaladării conflictului din Transnistria. Oare este deranjată Rusia de orientarea preo-europeană a viitorului guvern sau altele sunt de fapt interesele în Transnistria?
Konstantin Kosachev, vicepreședintele Consiliului Federației Ruse, camera superioară a Parlamentului rus, a amenințat câștigătorii scrutinului electoral cu spectrul forțării evenimentelor în Transnistria. Konstantin Kosachev și-a postat aprecierile sale față de alegerile parlamentare din R. Moldova pe contul său de Facebook, de unde au fost preluate de agenția de știri TASS. Presa de la Chișinău a preluat fragmentar postarea, scoțând în evidență că rușii sunt deranjați de rezultatul alegerilor sau că ar fi îngrijorați de orientarea spre Occident a R. Moldova.
Kosachev este conștient de orientarea puternic pro-occidentală a viitorului guvern, însă speră că aceasta va fi ponderată de coeziunea opoziției de stânga din Parlament. Cel mai prost scenariu în politica pro-occidentală a viitorului guvern de la Chișinău ar fi „forțarea evenimentelor în Transnistria”, conflictul de aici fiind considerat un obstacol în integrarea euro-atlantică a Republicii Moldova. Politicianul rus consideră că provocările din ajunul alegerilor arată că există persoane radicale pregătite pentru un astfel de scenariu. Rezultatele alegerilor „sunt destul de alarmante”, susține Kosachev, care lansează către viitorul cabinet un apel la dialog pe toate problemele din relațiile bilaterale.
El acuză ingerința străină în alegerile din R. Moldova: Uniunea Europeană, România și Statele Unite. În același timp, Kosachev recunoaște intervenția rusă în alegeri, atunci când subliniază rolul Rusiei în păstrarea celor 41 de secții de votare pentru transnitreni: „și am fost nevoiți să luptăm literalmente pentru cele 41 de secții în ajunul alegerilor” (и за 41 пришлось побороться буквально накануне выборов).
În 8 Iulie a.c., Curtea de Apel din Chișinău a admis cererea Platformei Politice Dreptate și Adevăr, condusă de Andrei Năstase, de a se reduce numărul secțiilor de vot pentru transnistreni de la 41 la 12. În ajunul alegerilor, în 10 Iulie a.c., Curtea Supremă de Justiție a anulat definitiv decizia Curții de Apel, păstrând cele 41 de secții. Iată că senatorul rus Konstantin Kosachev recunoaște intervenția Rusiei pe lângă Curtea Supremă de Justiție din Republica Moldova în ajunul alegerilor: „și am fost nevoiți să luptăm literalmente pentru cele 41 de secții în ajunul alegerilor”!
Cine este Konstantin Kosachev? Născut în 1962 într-o familie de diplomați sovietici, a avut încă din tinerețe o carieră în diplomația sovietică, urmată apoi în instituțiile de resort ale Federației Ruse, preponderent în relațiile cu Suedia și politica rusă în zona arctică. Începând din 1999 a fost deputat în Dumă, camera inferioară a Parlamentului Rus, unde a condus Comisia de Politică Externă. După 2014 a intrat în camera superioară a parlamentului, Consiliul Federației Ruse, unde a condus Comisia de Politică Externă. Ca politician, printre aletele, s-a remarcat prin opoziția față de ratificarea în Parlamentul Rusiei a Convenției ONU împotriva corupției.
O declarație mai nuanțată a făcut-o Leonid Kalashnikov, șeful Comitetului Dumei pentru Comunitatea Statelor Independente. Într-o declarație pentru agenția rusă de știri, TASS, el a declarat că Rusia trebuie să se aștepte la provocări în privința Transnistriei, care este blocată între două state ostile, Ucraina și Republica Moldova, iar Rusia va trebui să facă față acestor provocări, deoarece acolo locuiesc peste 200000 cetățeni ruși: „one should expect, among other things, provocations against Transnistria, which turned out to be locked between two hostile lands – Ukraine and Moldova… Provocations, in which, unfortunately, Russia may be get dragged into, are inevitable there, because more than 200,000 people there are Russian citizens”.
Într-un alt interviu pentru agenția de știri Interfax, preluat de Agerpres, iar de aici de presa din R. Moldova și din România, același Leonid Kalashnikov declara că „politica rusă faţă de Republica Moldova va depinde de puterea care a fost aleasă: dacă această putere se va îndepărta de Rusia, atunci, desigur, vom acţiona în consecinţă. În special, vom consolida factorul transnistrean”, recunoscând dificultatea unei astfel de acțiuni, din cauza situării Transnistriei între două state ostile, R. Moldova și Ucraina. El consideră că „declaraţiile conciliante ale PAS faţă de Rusia înaintea alegerilor se vor transforma în pro-Europa şi pro-NATO şi o revenire la scenariul utilizării forţei împotriva Transnistriei, iar ulterior o posibilă unire cu România… Este tocmai ceea ce nu acceptă populaţia vorbitoare de limbă rusă şi găgăuză” din Republica Moldova.
Leonid Kalashnikov, născut în 1960, după o scurtă perioadă în care a lucrat în Odesa, a ajuns activist al Partidului Comunist cu funcții importante încă în perioada sovietică. După 1996 a ocupat diverse funcții de conducere în întreprinderi private în domeniul energetic, iar din 2010 a ajuns deputat în Dumă. În actuala legislatură este președintele Comitetului Dumei de Stat pentru Comunitatea Statelor Independente, integrarea eurasiatică și relațiile cu compatrioții.
Din cele trei declarații ale celor doi politicieni ruși de rang important, dar secundar, în politica externă rusă se vede clar un avertisment către președintele Maia Sandu în privința Transnistriei. Principala preocupare a Rusiei pare a fi o eventuală politică fermă a președintelui R. Moldova în procesul din Transnistria. Desigur că declarația lui Kalashnikov către Interfax, care este mai nuanțată, trebuie redusă de la dimensiunile apocaliptice ale politicianului rus, pentru că R. Moldova nu are absolut deloc capacitatea militară de a interveni în forță în Transnistria. Iar Unirea cu România este din nou o sperietoare, nu pentru Rusia, ci pentru a justifica eventualele agitații ruse în Transnistria și Găgăuzia în viitorul apropiat.
Prima declarație instituțională vine din partea Ministerului de Externe de la Moscova, prin vocea purtătoarei de cuvânt a acestuia, Maria Zaharova, care este mult mai echilibrată decât cele ale celor doi politicieni. Odată cu recunoașterea rezultatului alegerilor și a invitației la dialog, Maria Zaharova nu a uitat să acuze ingerințele străine în alegeri. Desigur că a uitat de ingerința directă a Rusiei, pe care tocmai o devoalase Konstantin Kosachev.
Oare Transnistria reprezintă o problemă de strategie de securitate pentru Rusia? După ocuparea peninsulei Crimeea și transformarea ei în bază militară, cu rachete și alte arme care pot acționa pe o rază de câteva mii de km, rolul Transnistriei din perspectivă strategică a devenit irelevant. Mai degrabă este orgoliul rus, care nu își mai poate permite să piardă influența sa în diverse părți ale fostului imperiu sovietic, după a cărui întindere, putere și influență tânjesc liderii de la Kremlin.
Transnistria este, în schimb, un subiect de interes economic de primă importanță, deoarece a devenit un hub prin care se face un tranzit de mărfuri la valori și volume foarte mari, în care sunt implicați oameni de afaceri din cel puțin 4 state: Republica Moldova, Rusia, Ucraina și România. Da, și România.
Transnistria are un regim vamal aparte, fără a fi sub autoritatea efectivă a instituțiilor din R. Moldova, dar beneficiază de avantajele economice ale R. Moldova în relația sa cu UE. Pe de altă parte, producția de mărfuri în Transnistria beneficiază de prețuri de dumping la energie electrică și gaze, ceea ce o face extrem de profitabilă. Rețelele economice din și în jurul Transnistriei au relații până la cel mai înalt nivel printre politicieni din cele 4 țări mai sus menționate. Iar unele afaceri au început să fie „exportate”, adică să fie derulate sub umbrela unor firme înființate legal în UE, inclusiv în Germania. Miza economică este mult mai mare în Transnistria decât cea strategică. Restul, cum ar fi apărarea cetățenilor ruși din Transnistria, problema limbii ruse sau a statutului celor două provincii separatiste – Transnistria și Găgăuzia – sunt doar praf în ochi.
R. Moldova nu are nicio strategie politică pentru rezolvarea conflictului din Transnistria, care este în stare de conservare de aproape 30 de ani într-un cadru gestionat de către OSCE. În ciuda numărului mare de specialiști pe problema transnistreană și a unui număr mare de funcționari în instituțiile aferente din R. Moldova, nu există o strategie clară și general acceptabilă de rezolvare a problemei.
Președintele Maia Sandu nu are cum să intervină direct în problema Transnistriei, ea poate cel mult să ceară soluții realiste de la mulțimea de specialiști din instituțiile de la Chișinău, moldoveni sau străini, ceea ce este puțin probabil. Principala sarcină a viitorului guvern PAS constă în reformarea statului și lupta împotriva corupției, care vor concentra enorm de multe resurse, ceea ce nu permite o politică directă și pro-activă față de Transnistria. Președintele Maia Sandu nu va face nicun pas care va risca antagonizarea populației ruse și rusofone din R. Moldova, pentru că evită, cel puțin oficial, orice abordare geopolitică.
Între lupta împotriva corupției și problema Transnistriei există o legătură intrinsecă. Rețelele economice din jurul Transnistriei implică coruperea multor politicieni și funcționari din R. Moldova și nu numai. Astfel că un succes al președintelui Maia Sandu împotriva corupției în R. Moldova va avea un impact direct în problema transnistreană, în primul rând în limitarea schemelor de corupție din jurul afacerilor derulate în Transnistria. O limitare, pentru că de o eradicare totală a corupției, un flagel care bântuie întreaga lume, inclusiv țările democratice, nici nu poate fi vorba, decât în declarațiile politice. Avertismentele lui Konstantin Kosachev și ale lui Leonid Kalashnikov se referă de fapt la interesele pecuniare legate de afacerile derulate în și prin Transnistria. Restul sunt doar vorbe pentru presă și alegători…
