Rezultatele alegerilor
Pe 28 aprilie 2021, după o îndelungată criză guvernamentală și în urma unui aviz pozitiv de la Curtea Constituțională a Republicii Moldova, președintele Maia Sandu a anunțat dizolvarea Parlamentului (dominat de socialiști) și organizarea de alegeri legislative anticipate pe 11 iulie 2021. Alegerile au avut loc conform calendarului, votanții având opțiunea de a alege dintre 23 de candidați (20 partide politice, două blocuri electorale și un candidat independent). Cu o prezență de 48.41%, electoratul a decis trimiterea în noul Parlament a trei formațiuni politice: PAS (Partidul Acțiune și Solidaritate, cu 63 de mandate), BeCS (Blocul Electoral al Comuniștilor și Socialiștilor, cu 32 de mandate) și Partidul „Șor” (PPS, cu 6 mandate). Considerându-se întrunite toate reglementările legale, alegerile sunt considerate valide, iar Republica Moldova se pregătește să deschidă sesiunea de lucru a celui de-al unsprezecelea Parlament de după obținerea independenței.
Caracterizată de o polarizare politică evidentă, Republica Moldova a trecut, în perioada post-comunistă, prin multiple schimbări și dinamici. Comunitatea și mass-media internaționale au ținut în raza lor de observație acest stat post-sovietic, însă nu se întâmplă des ca informațiile și știrile care provin din Republica Moldova să ocupe prima pagină a fluxului principal de știri disponibil audiențelor largi. Cele mai recente alegeri nu fac nici ele notă discordantă. De această dată, atât oficialii, cât și media rusă s-au înscris în aceeași paradigmă. Atenția acordată în spațiul rus acestei runde de alegeri legislative este mai degrabă tangențială, atât la nivel oficial, cât și mediatic.
Reacții în presa rusă
Cu câteva excepții, alegerile legislative recente din Republica Moldova au fost prezentate în media rusă cu o notă informativă și numai ca subiect secundar, rareori ocupând un loc primar în presa tradițională și cea online. Cu toate acestea, o trecere în revistă a principalelor publicații și agenții de presă relevă faptul că toate au acordat atenție subiectului, în dimensiuni variate, și pot fi remarcate o serie de idei dominante, precum: semnificația acordată victoriei PAS, motivele din spatele eșecului socialiștilor și comuniștilor și variantele posibile ale politicii externe post-alegeri.
Una dintre ideile reiterate a urmărit să sublinieze semnificația istorică, politică și geopolitică a victoriei PAS, cu o evidențiere recurentă a influenței președintelui Maia Sandu și a conducerii sale informale asupra partidului, precum și a câștigării unei majorități favorabile în legislativul țării. Pot fi remarcate, în acest sens, două abordări dominante: una care vizează potențialul îndeplinirii programului economic și anti-corupție lansat de PAS, și o a doua care atacă „puterea absolută” câștigată prin aceste alegeri.
Urmând prima cale, Kommersant, în articolul său „Maia Sandu raliază partidul pentru curățarea Patriei”, a numit alegerile „istorice”, reflectând asupra unicității rezultatelor, ținând cont că sunt primele din cei 30 ani de independență care aduc la putere un partid pro-european. Deși articolul a apreciat semnificația istorică a momentului, acesta a scos în evidență și problemele evidente economice și corupția cu care țara se confruntă, dar și promisiunea PAS de a le răspunde. În acest sens, a fost citată Natalia Gavrilița, vice-președintele partidului și potențială nominalizare pentru funcția de Prim-ministru, în expunerea pe scurt a viziunii sale referitoare la calea pe care Republica Moldova trebuie să o urmeze. Nezavisimaya Gazeta, într-un articol intitulat „Maia Sandu primește putere absolută în [Republica] Moldova” continuă această linie, observând cum recentele alegeri legislative au adus pentru prima oară în istoria țării majoritatea unui partid de dreapta, dar și cum această victorie decisivă vine flancată de o „responsabilitate uriașă”, citându-l pe Anatol Țaranu, un bine-cunoscut analist din Chișinău. Articolul a acordat o atenție deosebită dimensiunii economice a alegerilor, sau, altfel spus, problemelor economice urgente pe care noul legislativ trebuie să le adreseze și, aducând în lumină aprecierile lui Victor Șelin (liderul Partidului Social Democrat), a subliniat cum Maia Sandu a jucat un rol important un atragerea votanților cu promisiunile ei de a înlătura „hoții din Parlament și de la putere în general”.
Pe de altă parte, alte publicații s-au orientat către atacarea noului status quo al scenei politice, în care PAS a obținut „puterea absolută”. Russia Today, în versiunea în limba rusă, a observat că Maia Sandu a câștigat „toate pârghiile guvernării țării” în urma acestor alegeri, sugerând chiar cum președintele a făcut presiuni pentru organizarea de alegeri anticipate imediat după ce a intrat în funcție, provocând intenționat dizolvarea Parlamentului cu acțiunile sale. Mihail Rostovski, editorialistul Moskovski Komsomolets, într-un articol în care a lansat atât o critică evidentă, cât și aprecieri moderate la adresa Maiei Sandu, și-a început analiza cu o evocare istorică a Prim-ministrului Margaret Thatcher, „singurul bărbat din cabinetul britanic”, cu scopul de a arăta cum președintele „a câștigat dreptul moral necondiționat la titlul informal de singurul bărbat din lumea politică de la Chișinău”. Această afirmație poate fi considerată, desigur, o apreciere, dar Rostovski a continuat numind-o pe Sandu „fata lui Soros cu ochi arzători”, precum și „persecutor aprig al limbii ruse” (din calitatea anterioară de Ministru al Educației) și a evaluat alegerea Ucrainei ca destinație a primei vizite în calitate de președinte ca fiind un act sfidător. În ciuda acestor afirmații, chiar și din „punctul meu de vedere evident părtinitor”, editorialistul a recunoscut că Maia Sandu „tot a părut o alegere mai bună decât competitorii ei”, punând totuși sub semnul întrebării abilitatea și pregătirea ei de a scăpa Republica Moldova de „statutul ei obișnuit de stat eșuat” și acordând un sfat președintelui de a nu-și dezamăgi țara.
Presa rusă a acordat o atenție distinctă eșecului Blocului Igor Dodon-Vladimir Voronin și motivelor din spatele acestuia. Trei idei au ieșit în evidență: lipsa sprijinului din partea Rusiei; liderii Blocului au avut deja șansa să își dovedească potențialul și capacitățile în activitatea politică de până în momentul alegerilor; ineficiența campaniei electorale desfășurată de socialiști și comuniști. Dezvoltând prima idee, Nezavisimaya Gazeta a observat cum Rusia, în ciuda simpatiei și sprijinului anterior pentru socialiștii lui Dodon, „s-a distanțat de partid”, ceea ce a dus ca votanții pro-ruși „fie să nu voteze deloc, fie să voteze pentru Sandu”. Rossiiskaia Gazeta, într-un articol scurt, dar incisiv numit „PAS Rumînii”, a deschis calea celei de-a doua idei, declarând că Partidul Socialist resimte o nevoie clară de o „actualizare” și că Igor Dodon, în ciuda contribuției sale importante la formarea partidului, va trebui să lase loc „generației mai tinere” pentru următorul ciclu electoral. Rostovski, în articolul său din Moskovski Komsomolets, a întârit ideea că Maia Sandu a fost mai dezirabilă pentru electorat decât Dodon și Voronin, care „avuseseră deja șansa să se afirme ca lideri”. Editorialistul a menționat cum aceștia nu folosiseră mandatele pe care le-au avut la conducerea țării pentru a convinge cetățenii din țară și de peste hotare, așadar „este timpul să încerce ceva proaspăt”. O a treia explicație pentru înfrângerea Comuniștilor și a Socialiștilor a fost oferită de Russia Today, publicație care l-a citat pe Vitalie Andrievschi, director al Institutului de Politică Eficientă din Chișinău. Acesta a conchis că rezultatul alegerilor este un „eșec” pentru socialiști, generat de o „politică electorală condusă incorect”. Vzglyad a preluat continuarea explicației lui Andrievschi. Analistul a afirmat că strategia a fost greșită și că Dodon a făcut o eroare asociindu-se cu Voronin. Această alăturare a fost evaluată ca fiind detrimentală pentru interesul său politic, în condițiile în care Dodon „nu avea nevoie să se unească cu Voronin” din moment ce putea „foarte bine să se lupte de pe poziții egale” cu Sandu. Mai mult, analistul a evidențiat că electoratul era „deja înfometat după un lider onest”, iar Dodon avea o istorie marcată de scandaluri de corupție și o reputație a „promisiunilor sale goale”.
Nu este surprinzător că politica externă și orientarea geopolitică a Republicii Moldova a atras atenția analiștilor și jurnaliștilor ruși. Interesul acestora a fost orientat cu precădere către două direcții: raportarea la Rusia și relațiile rezultante, respectiv relațiile cu România (relațiile cu UE/Occident pot fi subscrise în aceeași paradigmă).
Interfax, devreme în prima parte a zilei de după alegerile legislative, a publicat un articol numit „Dodon admite înfrângerea în alegerile parlamentare din [Republica] Moldova” care s-a concentrat cu precădere asupra reacției post-alegeri a fostului președinte, cu un accent deosebit asupra viitorului politicii externe a statului. Textul prezintă predicțiile lui Dodon conform cărora relația Moscova-Chișinău se va altera ca rezultat al victoriei partidului pro-european: „Cred că această perioadă de relații bune cu Rusia, care au durat patru ani, se va termina. Sper că Președintele Maia Sandu și partidul său, care au câștigat alegerile parlamentare ieri, vor fi suficient de deștepți să nu agraveze relațiile cu Federația Rusă.” Articolul a continuat evaluarea politicianului, notând că victoria PAS se datorează și „ingerinței ambasadorilor occidentali în procesul electoral.”
În contrast cu atenția mărită a liderului socialist pentru politică externă, Moskovski Komsomolets a observat cum președintele Sandu, într-una dintre primele declarații de după alegerile legislative nu a spus „niciun cuvânt” despre politica externă, ci a dorit să se concentreze asupra încheierii „domniei hoților”, ceea ce a fost considerat, totuși, „o prioritizare rezonabilă”. Cu toate acestea, editorialistul a avertizat cum „o confruntare frontală cu Moscova” nu este deloc dezirabilă; din contră, o ciocnire ar duce la o adâncire a problemelor interne ale țării, așa cum a arătat clar experiența ucraineană.
Declarațiile Maiei Sandu despre Rusia au fost discutate în detaliu de către Russia Today. În primul rând, acestea au fost catalogate ca fiind „percepute într-un mod ambiguu” în Republica Moldova, la fel și în Federația Rusă. Autorii au adus mai ales în lumină poziția președintelui față de folosirea și statutul limbii ruse, precum și declarațiile acesteia despre regiunea transnistreană. Comentând asupra celor din urmă, articolul a evidențiat cum Sandu a cerut „retragerea completă a forțelor de menținere a păcii din zonă” și că a sugerat să fie trimiși în schimbul lor reprezentanți OSCE. Confuzia a venit, în acest caz, conform autorilor, din faptul că trupele sunt staționate în zonă în baza unui mandat OSCE, așa cum a clarificat ministrul rus de externe, Serghei Lavrov.
Izvestia, într-un articol lung publicat la scurt timp după închiderea secțiilor de votare, a lansat o predicție negativă referitoare la viitorul relațiilor dintre Moscova și Chișinău. Articolul a etichetat alegerile legislative ca fiind o competiție între un partid pro-occidental și un bloc pro-rus, rezultatele indicând probabil către „întoarcerea Chișinăului către Occident” și „agravarea situației din Transnistria”. Editorialistul Liubov Lejneva, citând „politologi”, a avertizat încă de la începutul articolului că Moscova trebuie să „își definească într-un mod clar interesele în regiune” și că trebuie să aibă ca scop principal protejarea drepturilor „populației vorbitoare de limbă rusă”. Autorul a continuat cu trecerea în revistă a afirmației lui Igor Groșu (președinte interimar PAS) conform căreia PAS are „intenția de a construi relații bune cu toate țările, inclusiv Rusia”, dar a subliniat că PAS este orientat către Occident și este „în multe feluri, foarte anti-rus”, citându-l pe Dimitri Novikov, deputat comunist din Duma rusă, prin vicepreședinte al comitetului de afaceri internaționale. Regiunea transnistreană s-a bucurat de o atenție deosebită în acest articol; autorul a inclus și viziunea lui Dimitri Fetisov, politolog, care a prezis că situația din regiune „crește în intensitate continuu” din moment ce se va accentua presiunea pentru retragerea trupelor, în ciuda faptului că localnicii le percep ca pe „un factor cheie de stabilitate”. Mai mult, Fetisov a prezis că conducerea de la Chișinău va aborda Rusia într-un „mod extrem de negativ”.
Într-o notă diferită, un articol publicat în Vzglyad a prezentat viziunea mai încrezătoare a lui Vitalie Andrievschi, care a invitat cititorii la evitarea interpretării poziției pro-europeane a PAS ca un „curs politic anti-rus”. Analistul a sprijinit chiar opusul acestei idei, comentând că președintele Sandu este interesată să stabilească „relații constructive cu Moscova”. Cu toate acestea, Andrievschi a arătat că abordarea trebuie să fie pragmatică în construcția acestor relații și asta pentru că procesul este un drum „cu dublu sens”, pavat cu prejudecăți de ambele părți. Mai mult decât atât, analistul a catalogat considerațiile socialiștilor referitoare la presupusul curs anti-rus al PAS ca fiind „periculoase”, deoarece „cresc tensiunea din societate” și că noua putere de la Chișinău „nu are nevoie de o confruntare cu Rusia”.
Abordarea relației Republicii Moldova cu România s-a bucurat de aproape aceeași atenție ca relația discutată mai sus. Un subiect aprins, dar sensibil, surprins în presa rusă, a fost, predictibil, acela al mișcării unioniste existente pe ambele maluri ale Prutului. Nezavisimaya Gazeta a adresat pe scurt chestiunea, citându-l pe Anatol Țăranu, arătînd că unioniștii nu au dispărut din peisaj, așa cum s-ar putea interpreta din performanța slabă a partidului AUR, care a primit mai puțin de 1%, ci că aceștia au sprijinit partidul Maiei Sandu. Pe un ton mai determinat, Rossiiskaia Gazeta a notat că orientarea Republicii Moldova către România este un „proces obiectiv”, reflectat și în înlocuirea Rusiei de către România în rolul de principal partener comercial, dar că „anexarea” nu va fi făcută în viitorul apropiat pentru că „însăși România nu este gata” și pentru că elitele de la Chișinău sunt „precaute” în ceea ce privește Bucureștiul. Cu toate acestea, autorul a avertizat că PAS oricum se pregătește pentru unire „prin introducerea românizării în educație și administrație”. În mod similar, Russia Today, în articole consecutive legate de alegerile legislative, s-a referit la semnificația orientării pro-occidentale a PAS pentru politica externă emergentă sub ghidarea președintelui Sandu. Unul dintre articole atrage atenția asupra ușurinței cu care președintele abordează astfel de „teme controversate”, cum ar fi „intrarea” Republicii Moldova în România. Autorii au observat cum acest subiect a fost discutat în mod constant în perioada de după destrămarea URSS și cum Maia Sandu a anunțat în aprilie 2021 că legea fundamentală a Republicii trebuie amendată pentru a redenumi „limba de stat de la ‚moldovenească’ la română”, dar și că președintele are și cetățenie română.
Vzglyad într-un articol semnat de Vadim Truhachiov, un politolog rus, a oferit o perspectivă dezvoltată asupra relațiilor dintre București și Chișinău, așa cum ar putea arăta ele după aceste alegeri legislative. Intitulat pertinent „Cum scoate România Rusia afară din [Republica] Moldova”, articolul a concluzionat de la bun început că „adevăratul câștigător” al alegerilor este, de fapt, România. Autorul a subliniat că statul român a „acționat intenționat pentru o perioadă lungă de timp să schimbe conștiința” cetățenilor din Republica Moldova și că a început să aibă succes în această privință, fapt care ar trebui să îngrijoreze Moscova și să atragă reacția ei „urgentă”; „Altfel, [Republica] Moldova va fi pierdută complet”. Truhachiov a observat aceeași ușurință evidențiată de jurnaliștii Russia Today în ceea ce privește preferința Maiei Sandu pentru România, considerând că președintele „nici măcar nu își ascunde cetățenia română”, așa cum fac alți reprezentanți ai elitei Republicii Moldova. Analistul a trecut apoi în revistă pașii politici și birocratici pe care România i-a făcut pentru atragerea Republicii, cum ar fi declarațiile deschise pro-uniune ale fostului președinte Traian Băsescu, care au dus la o politică pro-occidentală și la „lovitura de stat din 2009”, continua „românizare” și „distribuirea” pașapoartelor românești pentru cetățenii Republicii Moldova. Mai mult decât atât, Truhaciov a argumentat că dezvoltarea economică a României, care a depășit Rusia atât la nivelul salariului minim, cât și a celui mediu, precum și lupta „puternică” dusă împotriva corupției, au făcut ca cetățenii din Republica Moldova să prefere România și nu Rusia. Autorul a concluzionat că „românii au lansat o provocare foarte serioasă Rusiei”, avertizând Rusia că, dacă nu va face nimic în această privință, influența ei „va rămâne doar în Transnistria și Găgăuzia. Chișinău și alte orașe ale [Republicii] Moldova vor deveni românești.”
Lista de observații incluse în rândurile de mai sus, identificabile în presa rusă, nu este exhaustivă, dar reflectă abordarea și interpretarea rusă ale celor mai recente alegeri legislative din Republica Moldova. Atenția și spațiul limitate acordate de media rusă acestui subiect nu echivalează cu o lipsă de interes sau cu o penurie de idei. Din contră, acest aspect poate reprezenta el însuși obiect de cercetare și analiză.
