La aproape o lună după victoria PAS la alegerile din 11 iulie, a intrat în reflexul aproape fiecărui observator/ analist/ jurnalist să menționeze că rezultatul obținut de fosta formațiune a președintelui moldovean reprezintă o șansă imensă pentru Republica Moldova, una care – dacă va fi ratată – nu va mai reveni prea rapid.
Situația, într-adevăr, stă astfel: PAS a reputat o victorie istorică care obligă formațiunea (și pe Maia Sandu) să livreze rapid rezultate concrete. Iar singurul rezultat care contează din punct de vedere electoral este creșterea nivelului de trai al cetățenilor. PAS se va menține la guvernare și va rezista oricărui asalt al forțelor pro-ruse nu dacă va duce Republica Moldova în UE, ci dacă cetățenii vor simți o îmbunătățire a calității vieții.
Fostul partid al președintelui moldovean a anunțat deja cum intenționează să livreze, la modul concret, bunăstare: prin limitarea corupției. Cel puțin teoretic, calea este corectă: fără mită și rețele clientelare, se creează premisele creșterii investițiilor străine directe și creării de noi locuri de muncă. De asemenea, o parte din diaspora ar putea alege să revină într-o Republică Moldova în care își poate deschide o mică afacere sau în care asistența medicală, egalitatea în fața legii, accesul la resurse de orice natură – aspecte care influențează viața cotidiană, în general, nu depind de mită și corupție.
Drumul pe care a ales să plece guvernarea PAS este unul dificil. Dacă ceva sau cineva va înfrânge PAS, nu va fi nici propaganda rusă și nici Rusia, ci reticența la schimbare a funcționarilor publici și opoziția pe care sunt gata să o facă membrii sistemelor clientelare din diferite sisteme: judecătoresc, al procurorilor etc. – “găști”, după cum au fost numite de Maia Sandu la prima ședința a Parlamentului, pentru eradicarea cărora este necesară o adevărată revoluție.
Singura cale pentru o astfel de revoluție este una legislativă, una care să se realizeze cu respectarea totală a legilor și procedurilor. În caz contrar, voci precum cea a procurorului general, Stoianoglu, care pretinde că se dorește remanierea sa pentru că este găgăuz, se vor face din ce în ce mai auzite și vor fi exploatate propagandistic pentru a eroda guvernarea.
Viitorul Cabinet Gavriliță trebuie să se aștepte ca cele mai multe piedici să vină din partea funcționarilor corupți din administrație/ ministere – obișnuiți să ocupe funcții de conducere din tată în fiu, să promoveze doar pe baza legăturilor de familie și de avere și să respingă automat orice idee care nu le aparține și care ar putea conduce la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor. Dacă nu vor reuși să adoarmă vigilența noilor guvernanți, acești exponenți reali ai sub-dezvoltării Republicii Moldova vor promova o retorică propagandistică a politizării de către PAS a instituțiilor: practic, numirea de către guvernanți a unor specialiști reformatori va fi denunțată de către “găști” ca fiind o tulburare a stabilității instituționale (stabilitate care, pe fond, este o perpetuare a incompetenței și a prosperelor legături de clan pe bani publici). Astfel de mesaje și strigăte de ajutor vor fi o veritabilă muniție electorală pentru pro-ruși care, prin vocea deputatului socialist, Corneliu Furculiță, au anunțat deja – înainte ca guvernarea să își fi început activitatea – că vor fi depuse multe moțiuni simple împotriva membrilor guvernului, iar aceștia trebuie să se pregătească să vină des în Parlament.
PAS este lipsit de lideri de tipul mână-forte și este foarte bine că este așa: astfel este eliminat riscul ca “găștile” să caute și găsească un “tătuc” căruia să i se predea și care să le garanteze astfel supraviețuirea (în termeni de perpetuare a schemelor de corupție). Relevante pentru o astfel de gândire sunt dezvăluirile de presă despre modul în care, în 2019, șeful Direcției Operațiuni Speciale, spiona opoziția formată din PAS și Platforma DA pentru a face pe plac puterii politice de la acea vreme. Astfel de mentalități au rămas, chiar dacă puterea politică s-a schimbat, iar exponenții acestor mentalități de abia așteaptă să găsească noi stăpâni.
În consecință, singura șansă a cabinetului Gavriliță de a se impune în fața “găștilor” constă în schimbarea și înăsprirea legislației (ex. pentru a crea condițiile ca incompetența, corupția și reaua-voință să fie sancționate la modul concret) – practic, adevărata revoluție de care se tem “găștile” denunțate de Maia Sandu și pe care PAS, cu 63 de mandate parlamentare, o poate pune foarte rapid în practică.
Probabil că intenția destructurării schemelor de corupție este ceea ce neliniștește și Transnistria (în consecință, și o parte din elita de la Moscova). Republica Moldova nu va sufoca niciodată Transnistria din punct de vedere securitar, dar limitarea schemelor de corupție de la Chișinău poate avea un impact direct și asupra potentaților de la Tiraspol. Poate că în această cheie – a temerilor că guvernul Gavriliță va fi suficient de determinat încât să ia decizii care vor afecta schemele de corupție ruse pe relația cu regiunea transnistreană – trebuie interpretată și recenta declarație a senatorului rus Viktor Bondarev, care pretinde că Rusia este gata să debarcheze în Odessa pentru a-i ajuta pe așa-zișii pacificatori ruși din Transnistria dacă ei vor fi blocați (?) de Chișinău, Kiev și NATO (sic!).
Poziționarea viitorului guvern/ a Maiei Sandu față de Transnistria este un subiect de interes nu doar pentru așa-zișii lideri de la Tiraspol, ci și pentru analiștii locali și cei ruși. Pe această filieră, a “cercetătorilor”, par să fie multe nelămuriri cu privire la direcția relației Chișinău-Tiraspol. În cadrul unei conferințe organizată la Bender între 28 și 29 iunie, au fost vehiculare puncte de vedere conform cărora Maia Sandu ar putea să fie destul de înțelegătoare cu Transnistria și să nu devină un Zelenski-2. Astfel de păreri pot fi interpretate mai degrabă ca un mijloc de curtare a președintelui moldovean, un semnal că atât timp cât nu acționează pentru a afecta interese locale, nu va avea probleme din partea transnistrenilor/ rușilor.
În lupta cu corupția și în demersurile de creștere a nivelului de trai al cetățenilor moldovenilor, roluri foarte importante revin Bruxellesului și Bucureștiului. Sprijinul ar putea avea mai multe direcții, nu doar expertiză și finanțare, ci și intervenție în cazuri de urgență, în eventualitatea unor crize provocate de către beneficiarii unor scheme de corupție. O astfel de criză este deja în derulare: deficitul de combustibili de pe piață, în plin sezon agricol, generat de importatorii de produse petroliere ca urmare a demersurilor PAS de a elimina înțelegerile de tip cartel de pe piață.
Pe piața ideilor de la Chișinău circulă ideea conform căreia, una dintre provocările pentru stabilitatea Republicii Moldova este un eventual conflict președinte-premier. La acest moment, o astfel de situație este destul de puțin probabilă: i) după cum menționam, PAS nu are lideri de tip mână-forte, nici Gavriliță și nici Grosu nu sunt suficient de cunoscuți pentru a încerca să rupă PAS de Maia Sandu; ii) PAS este cunoscut drept partidul pro-prezidențial – niciun lider din partid nu va încerca să conteste autoritatea Maiei Sandu, pentru că astfel ar pierde orice capital de imagine; iii) pentru decidenții din PAS distanțarea de Maia Sandu ar fi sinucidere politică: nu doar că ar pierde guvernarea, dar ar ulterior ar deveni victime ale „găștilor” pe care încearcă acum să le elimine. Provocările cele mai mari pentru guvernarea Gavriliță sunt de natură internă și derivă din obiectivul asumat de combatere a corupție. În absența unui black swan, cum ar fi o criză economică mondială de tipul celei din 2008, care să determine UE/SUA să se replieze și să-și abată atenția de la Chișinău, principalele provocări pentru guvernarea PAS vor veni pe filieră internă și vor fi cauzate de ambiția de a destructura sisteme clientelare și scheme de corupție care funcționează de 30 de ani și se întind de la Chișinău la Moscova.
