Alegerile legislative din septembrie 2021 conturează camera inferioară a Adunării Federale Ruse pentru următorii cinci ani, care va avea mai multe prerogative datorită noilor amendamente aduse Constituției Ruse. După trei zile de votare și cu o prezență la vot de aproximativ 45%, seria actuală a alegerilor ruse și sistemul care le-a organizat (care a inclus și votul electronic în șapte regiuni ruse) au fost declarate, pe de o parte, cinstite și transparente; pe de altă parte, există voci care au emis critici semnificative, acuze de fraudă și intervenții arbitrare din partea autorităților statului.
Aspecte generale
Rezultatele preliminare de marți, 21 septembrie, arată că partidul Edinaia Rossiia – Rusia Unită – conduce cu aproape 50%, urmat de Partidul Comunist al Federației Ruse cu aproximativ 19%; atât Partidul Liberal Democrat al Rusiei, cât și Partidul O Rusie Justă – Pentru Adevăr sunt cotate cu peste 7%. Jumătate din cele 450 de locuri este atribuită pe baza circumscripțiilor uninominale, în timp ce cealaltă jumătate pe baza listelor de partid. Chiar dacă percepția dominantă atât în Rusia, cât și la nivel internațioal, este aceea că rezultatele în sine nu sunt o surpriză, o analiză rapidă, de suprafață relevă imediat câteva diferențe între actualul scrutin și cel precedent. De exemplu, comparând datele actuale cu cele din 2016, Rusia Unită pare că a înregistrat o scădere semnificativă în preferințele votanților; în același timp, comuniștii au repurtat o creștere importantă. Ria Novosti a remarcat aceste evoluții într-un articol publicat în dimineața zilei de după încheierea alegerilor, observând cum vor fi mulți „oameni noi” în Duma de Stat. Cu toate acestea, autorul a atribuit principalul factor de noutate alegerii Rusiei Unite de a-și înnoi „cu aproape jumătate” candidații săi. Articolul a acoperit și alte caracteristici noi ale celei de-a opta Dumă de Stat, cum ar fi orientarea mai pregnantă către stânga, partidele cu o orientare de stânga înregistrând aproape o treime din voturi (cu 1.5 ori mai mult decât în alegerile trecute).
Poate fi negreșit observat interesul față de prezentarea desfășurării alegerilor, sub forma unor cronici sau cronologii (precum cea de pe Gazeta, sau Moskovskii Komsomoleț) sau infografice (Ria Novosti, RBC, TASS), dar și un spațiu mai restrâns acordat unei analize critice în mass media dominantă a tendințelor și preferințelor votanților. Mai mult, lipsa unor surprize semnificative în rezultatele generale nu determină un interes deosebit pentru intepretarea lor, ci mai degrabă pentru cum s-a ajuns la acestea. Prin urmare, în perioada de dinainte, în timpul și imediat după alegeri s-au putut remarca două subiecte dihotomice: ingerințe externe vs. ingerințe ale autorităților ruse în procesul electoral; transparență și legalitatea alegerilor vs. fraudă și violări ale legilor.
Ingerințe occidentale vs. ingerințe ruse
Tema ingerințelor externe în alegeri naționale a ținut prima pagină a știrilor în ultimii ani, în multe state. Deși Rusia este de obicei obiect de investigație și acuzații referitoare la intruziuni în alegeri, când vine vorba de alegerile de luna aceasta Rusia a fost cea care a lansat acuze Occidentului pentru intervenția în procesul electoral. Tema a fost discutată într-un mod susținut de membri ai autorităților ruse, precum Andrei Klimov, Vicepreședinte al Comisiei pentru Afaceri Externe a Consiliului Federal și președinte al Comisiei ad-hoc pentru Protecția Suveranității Statului și Prevenirea Intervenției în Afacerile Interne ale Federației Ruse, și Maria Zakharova, purtător de cuvânt al Ministerului Rus al Afacerilor Externe.
Citat de Aktualnîe Komentarii, Klimov a indicat într-o ședință cu Comisia pe care o conduce ce a avut loc înainte de alegeri că existau semne clare care le determinau pe autoritățile ruse să se aștepte le „provocări” având scopul de a „discredita atât alegerile în sine, cât și sistemul electoral rus”. Punctele lui au fost susținute și de Vladimir Djabarov, Prim-Adjunct al Comisiei pentru Afaceri Externe a Consiliului Federal, citat de același articol, care a adăugat că „ei plănuiesc să lanseze o altă rundă de dezinformare și de apeluri pentru a nu recunoaște alegerile, chiar dinaintea începerii votării”. O țintă clar a acuzațiilor lui Djabarov a fost Parlamentul European care, conform senatorului, plănuia să „aranjeze o provocare” și să „implice cetățeni ruși și ONG-uri în activități distructive”. Mai mult, Djabarov a atacat ferm „oficiali ai țărilor occidentale” pentru încurajarea unor „proteste”, „activități extremiste și teroriste” și „alte forme de stabilizare” cu scopul de a discredita sistemele judiciare și organele de menținere a ordinii.
Maria Zaharova a urmat aceeași linie în a ținti oficiali occidentali, și, mai precis, diplomați pentru sprijinirea unor acțiuni cu scopul de a „discredita” alegerile pentru Duma de Stat. Purtătorul de cuvânt al MAE rus, citând date de la Comitetul pentru Apărarea Intereselor Naționale, a acuzat direct în perioada premergătoare alegerilor misiunile diplomatice ale Statelor Unite și Germaniei din Rusia pentru finanțarea proiectelor lui Alexei Navalnîi. Ea a oferit detalii despre cum ambasadele angajau cetățeni ruși, care foloseau banii cu care erau plătiți pentru „a transfera fondurile către structurile potrivite”. Zaharova a continuat cu anunțarea confirmării ingerinței SUA în alegerile ruse pe 11 septembrie, evidențiind faptul că existau „fapte concrete” care „dovedeau” cum autoritățile americane, prin platforme de internet deținute de companii americane, au încercat să influențeze procesele interne ruse, adică alegerile. În plus, a asociat dezvoltatorii proiectului Smart Voting cu Pentagonul, susținând că acuzațiile ei erau sprijinite cu dovezi de la Roskomnadzor, Serviciul Federal pentru Supravegherea Comunicațiilor, care stabilise că adresele de IP ale dezvoltatorilor paginii web și serverele aplicației Smart Voting erau „cu precădere localizart în Statele Unite, de unde vine suportul tehnic”. Cu o zi înainte de startul alegerilor, purtătorul de cuvânt al MAE rus a întregit afirmațiile de mai sus prin anunțul că le-au fost înmânate autorităților SUA date clare care dovedeau ingerința americană în alegeri, concluzionând că „Washington nu poate scăpa de acest lucru doar cu declarații”.
Omologul dihotomic al poziției prezentate mai sus a venit de la jurnaliștii și publicațiile care au urmărit să arate și să dovedească cum, de fapt, autoritățile ruse au fost cele care au intervenit în alegeri, atât înainte, cât și în timpul desfășurării scrutinului. Un aspect care a ieșit în evidență a fost absența observatorilor OSCE din timpul procesului electoral, atribuit refuzului autorităților ruse de a aproba numărul de observatori cerut de organizația internațională. Atât reprezentanții OSCE, cât și membri ai mass-media rusă au catalogat această urmare ca fiind nefericită. OSCE, de exemplu, în declarația publicată pe 4 august 2021, a transmis că „răspunsurile oferite de autoritățile ruse nu oferă suficiente clarificări” privind motivarea limitării numărului de observatori OSCE, din moment ce organizația se angajase să respecte toate regulile sanitare pe care le impunea situația epidemiologică. Ținând cont că OSCE a considerat numărul stabilit de autoritățile ruse ca fiind prea scăzut pentru „a observa în mod eficient și credibil” alegerile, structura s-a decis să nu trimită niciun reprezentant.
Un alt aspect care a putut fi remarcat în spațiul public a fost reprezentat de acțiunile luate de autoritățile ruse în sfera online. Novaia Gazeta, într-un articol semnat de editorul departamentului politic, Kirill Martînov, a anunțat cum în Rusia a început să se resimtă „scenariul chinezesc” prin instalarea unui „Runet suveran”. Editorul a expus cum în noaptea de 16 septembrie, mari furnizori ruși de internet au început să blocheze Google Docs, „un instrument de bază de management folosit de milioane de oameni în Rusia în afacerile moderne – de la marketing la educație”. Autorul a explicat cum acțiunea a avut intenția de a-i bloca pe susținătorii lui Navalnîi de la a disemina informații și de a ajunge la un public larg. Martînov a descris măsura ca fiind „un act de intimidare”, dar a făcut referiri și la creșterea capabilităților Roskomnadzor de a „filtra în mod avansat traficul de internet”, deci de a bloca accesul rușilor la aplicații moderne. Editorul a continuat cu abordarea unei alte ținte din zilele de dinaintea alegerilor, și anume aplicația Smart Voting, strâns legată de numele lui Alexei Navalnîi. După o întâlnire a Comisiei Federației pentru Protecția Suveranității Statului cu reprezentanții Google și Apple, aplicația a fost înlăturată din magazinele lor online. Trebuie notat faptul că atenția acordată acestei aplicații și înlăturării ei a fost considerabilă, atât din partea presei ruse, cât și a celei internaționale. Concluzia la care Martînov a ajuns în articolul menționat mai sus a fost că s-a creat un precedent care ar putea avea consecințe serioase atât pentru corporațiile implicate, cât mai ales pentru cetățenii ruși, pe care i-a încurajat să „fie cu un pas înaintea statului și să se protejeze de cenzură.”
O altă sferă în care autoritățile ruse au fost acuzate de ingerințe de către membri ai presei ruse a fost sistemul de votare online. The Bell, de exemplu, a scris un expozeu despre cum sistemul de votare online național a construit pe baza celor învățate de la sistemul dezvoltat de firma de cyber-security KasperskyLab și testat întâi în Moscova, și cum a fost dezvoltat de gigantul de telecomunicații deținut de stat Rostelecom în parteneriat cu crypto-compania Waves.
Pot fi identificate, în cele prezentate în spațiul public rus din ultimele zile, două tipuri de critică: una este legată de aspectele tehnice al sistemului de vot electronic; cea de-a doua indică o lipsă de transparență în afișarea rezultatelor. The Bell a continuat să își concentreze atenția asupra subiectului în prima zi a procesului electoral, raportând cum sistemul de votare online din Moscova a fost atacat de „mici atacuri DDoS”, după cum a transmis Alexei Venediktov, președintele Centrului Public pentru Monitorizarea Alegerilor din Moscova. Articolul a expus și că votanții din Moscova au avut dificultăți în a accesa portalul de votare online pe 17 septembrie, timpul de așteptare pentru înregistrarea votului fiind de 10-30 minute. Ca răspuns, autoritățile orașului au declarat că sistemul funcționa normal. Deutsche Welle, în versiunea în limba rusă, a acordat mai multă atenție celui de-al doilea tip de critică, evidențiind că publicarea rezultatelor votului electronic din Moscova a fost întârziată. Articolul a indicat că explicația oficială pentru întârziere a fost că mai mult de 200 mii de voturi trebuiau renumărate, din moment ce votanții au avut opțiunea de a-și schimba votul în decursul a 24 ore atunci când votau online. În plus, autorul a observat că autoritățile electorale nu au specificat modul exact în care urmau să fie renumărate voturile respective.
Legalitate vs. fraudă
Aceeași ambivalență poate fi observată în cele transmise de autoritățile și presa ruse și în ceea ce privește transparența și legalitatea procesului electoral. Pe de o parte, alegerile au fost declarate transparente și fără incidente, în timp ce, pe de altă parte, există multe voci care au ridicat întrebări și au criticat modul în care s-a desfășurat procesul electoral.
Ella Pamfilova, Președintele Comisiei Electorale Centrale ruse (CEC) a fost prima care a anunțat la închiderea secțiilor de votare că procesul electoral și numărătoarea voturilor puteau fi urmărite online pe pagina web a CEC, ceea ce făcea din această instituție „un spațiu digital unic”. A continuat subliniind cum toate aceste aspecte indicau „o deschidere și transparență fără precedent ale sistemului nostru electoral”. Purtătorul de cuvânt al președintelui Putin, Dmitri Peskov, a urmat aceeași linie când a transmis evaluarea pozitivă a „competitivității, deschiderii și onestității” alegerilor, oferită de președinte.
Evaluarea rapidă și pozitivă, dar scurtă, a autorităților a fost împărtășită și de membri ai mass mediei dominante. Unele publicații, de exemplu, s-au concentrat asupra evidențierii siguranței procesului electoral, în actualele condiții epidemiologice, lăudând modul strict în care au fost respectate regulile, dar asupra faptului că au existat doar câteva incidente care au fost remediate ferm și imediat. Nezavisimaia Gazeta, într-un articol publicat cu puțin timp înaintea închiderii secțiilor de votare, s-a orientat cu precădere asupra sistemului de vot online, a impactului și semnificației sale în procesul electoral. Pe de o parte, publicația a lăudat natura „comodă, rapidă și sigură” a votului electronic. Articolul a subliniat cum societatea rusă este din ce în ce mai computerizată și cum mai mult de 90% dintre ruși au acces la internet. În plus, a insistat asupra modului în care acest tip de votare joacă un rol important în atragerea celor care ezitau să participe la procesul electoral și convingerea lor să voteze, din moment ce este un proces rapid și, mai mult, pot beneficia de anumite stimulente sub forma unor „cadouri” – „o mașină sau chiar un apartament”. Referindu-se la transparență, articolul a lăudat disponibilitatea autorităților de a „testa rapid, a raporta rezultatele, precum și dificultățile întâmpinate și de a implica în testare nu doar experți în securitate cibernetică, dar și cei care sunt mai atrași de spargerea sistemelor – hackeri”. Sergei Sobianin, primarul Moscovei, a fost chiar dat ca exemplu pentru că a votat electronic folosind telefonul său. Pe de altă parte, articolul a dezvăluit o potențială dimensiune politică a votului online. Partidele care nu s-au grăbit să încurajeze votanții să aleagă această opțiune, sau, mai rău, i-au descurajat activ să voteze în acest mod au fost avertizate că această atitudine ar putea avea consecințe serioase asupra performanței partidelor lor în alegeri. Autorul articolului a catalogat această poziționare ca fiind potențial „dăunătoare” pentru politicieni, din moment ce votul online are potențialul nu doar de a deveni o platformă unde se poate exprima sprijinul pentru autorități, dar și de a respinge „generațiile mai tinere de alegători și pe cei care acum petrec sfârșitul de sezon în casele lor de vară, care trăiesc în afara orașului în cea mai mare parte a timpului, sau care sunt în vacanță”.
În schimb, alți reprezentanți ai presei, citând observatori independenți, au contrazis oficialii declarând că au existat „cazuri serioase de umplere a urnelor și falsificări”. Unii dintre cei care s-au concentrat asupra raportării unor incidente și a unor presupuse tentative de fraudă au fost, așa cum a detaliat Deutsche Welle, Golos, recent inclusă pe lista agenților străini de către Ministerul Rus de Justiție și Partidul Iabloko, care au fost creditate cu identificarea a sute de violări ale legilor. Stanislav Andreiciuk, co-președintele Golos, a fost citat cu declarația conform căreia fuseseră observate „umpleri ale urnelor în timpul nopții”, precum și alte nereguli. În plus, Andreiciuk a evidențiat numărul mare al celor care au ales să voteze de acasă, considerând acestă practică „anormală” și „o schemă convenabilă de a părăsi secția de votare și de a introduce buletine în urnă”. Articolul a inclus și evaluarea lui Dmitri Anisimov, candidat pentru Duma de Stat din partea Iabloko, care a comparat actualele alegeri, luând în considerare „numărul de încălcări”, cu „scandaloasa campanie din 2011”. Adoptând un ton critic similar față de alegeri, editorul departamentului de politică al Novaia Gazeta, Kirill Martînov, într-o ediție specială a emisiunii online Ujaznîe Novosti („Știri teribile”) numită Ujaznîe vîborî: itogi („Alegeri teribile: rezultate”), a indicat la rândul său o serie de violări și intimidări venind din diferite regiuni ale Rusiei, dar mai ales de la Sankt Petersburg, concluzionând că perioada care va veni va fi dificilă pentru Rusia, din moment ce problemele reale nu sunt discutate și dezbătute în timpul campaniei electorale; cu toate acestea, editorul a exprimat încredere că Rusia va dezvolta în cele din urmă un sistem european, sănătos, nefiind sigur, însă, când se va întâmpla asta.
Chiar dacă realitatea este numai una, pot fi remarcate două versiuni diferite ale aceleași realități. Dacă urmărim rapoartele venite de la autoritățile ruse și de la mass media dominantă, alegerile din septembrie 2021 pentru Duma de Stat pot fi puse în rândul practicilor democratice transparente, de succes. Dacă același subiect este urmărit prin lentilele unor alți jurnaliști și analiști politic, atunci povestea se schimbă complet. Fără dubiu, însă, o analiză obiectivă și consistentă va duce cel mai probabil la o versiune mai aproape de realitate.
