La 5 octombrie 2021, procurorul general al Republicii Moldova a fost arestat sub învinuiri de corupție, abuz în serviciu, pretinse legături cu Veaceslav Platon și implicarea în dosarul Laundromatului rusesc. Urmărirea penală pe numele său a pornit de la un denunț al deputatului PAS, Lilian Carp, depus la 1 octombrie la Consiliul Superior al Procurorilor/ CSP, în urma căruia CSP l-a desemnat la 5 octombrie pe procurorul Victor Furtună pentru instrumentarea cazului. Furtună decide în chiar aceeași zi arestarea procurorului general.
Este adevărat că 72 de ore mai târziu judecătoria Ciocana a decis ca Stoianoglo să primească arest la domiciliu pentru 30 de zile (decizie confirmată de Curtea de Apel la 16 octombrie), însă impactul demersului din 5 octombrie a fost extrem de profund pentru societatea moldoveană. Într-un fel, Victor Furtună a generat o veritabilă furtună în Republica Moldova.
Semnele furtunii existau mai de mult, iar primul dintre ele a fost anunțul jurnalistei Natalia Morari privind relația cu Veaceslav Platon – cunoscut pentru implicarea în episoadele devalizării sistemului bancar din Republica Moldova și purtând cognomenul de „raiderul numărul 1 din CSI”. Morari a făcut public pe Facebook că are un copil cu Veaceslav Platon, devenind imediat ținta criticilor întregii societăți moldovenești și fiind acuzată de faptul că a pozat ani de zile în susținătoare a luptei împotriva corupției, când, de fapt, avea o relație amoroasă cu simbolul corupției de la Chișinău.
După această poveste cu iz de telenovelă (și acuzații și la adresa altor jurnaliste de relații amoroase cu oameni politici și de afaceri), cazul Stoianoglo reprezintă într-adevăr un game-changer pentru scena politică de la Chișinău. Dacă nu este nimic nou în faptul că nimic nu e ceea ce pare (persoane și instituții de presă care pozează în altceva decât ceea ce sunt de fapt), atunci, pentru Republica Moldova, este ceva cu totul nou ca un personaj atât de puternic ca Stoianoglo să cadă.
Fost membru al Partidului Democrat, deputat în două rânduri în anii de glorie ai regimului Plahotniuc, Stoianoglo este exponentul unei clase a intangibililor. Iar căderea sa este un semnal serios pentru toți cei ca el din administrația publică: impostori sociali, obișnuiți ai funcțiilor de decizie bine plătite, convinși că merită să le ocupe deși nu îi recomandă nimic altceva în afara legăturilor de familie și schemelor de corupție, depozitari doar ai calității de obedienți neconflictuali, dar care pozează fără jenă în monumente de experiență și competență, fiind însă, în realitate, o frână pentru adaptarea instituțiilor la nevoile cetățenilor.
După reținerea lui Stoianoglo, a urmat și cea a unuia dintre adjuncții săi, Ruslan Popov, sub învinuirea de îmbogățire ilicită. Trebuie menționat că, odată suspendat și arestat Stoianoglo, adjuncții săi sunt și ei suspendați de drept. Popov se pare că deja a fost arestat, dar este util să ne amintim și cine sunt ceilalți doi: Mircea Roșioru și Iurie Perevoznic. Roșioru a fost numit adjunct la procuratură de către Eduard Harujen, procuror general al Republicii Moldova aflat în atenția presei de la Chișinău din cauza implicării fratelui său în scheme de corupție și pentru că ar fi fost unul dintre executanții obedienți ai ordinelor lui Plahotniuc. Iurie Perevoznic, procuror și acționar la firmele Multevit și Fabrica de drojdii (?!), a ales să demisioneze, fără a uita totuși să ceară printr-o postare pe o rețea de socializare ca “bravada” arestărilor să se oprească (este adevărat și că postarea sa are un iz de amenințare…).
Reacții ale polului pro-rus de la Chișinău
Blocul Comuniștilor și Socialiștilor a organizat la 10 octombrie un protest în Chișinău împotriva unei așa-zise dictaturi a noilor guvernanți (a se citi Maia Sandu). Cu un eventual dosar kuliok deasupra sa, fostul președinte Igor Dodon are cele mai multe motive să se teamă de întorsătura pe care au luat-o lucrurile la Chișinău: PAS, un partid de ONG-iști (după cum a fost categorisit de Voronin) care părea pradă ușoară mașinăriei de propagandă pro-rusă, a început să livreze rezultate în conformitate cu promisiunile din campanie.
Ceea ce reține atenția la actorii pro-ruși de la Chișinău este disperarea cu care încearcă să lipească de Maia Sandu și de guvernarea PAS etichete pe care le foloseau și în timpul regimului Plahotniuc: stat capturat, dictatură, teroare.
Un alt narativ instrumentat este acela al faptului că arestarea s-a făcut în baza unor speculații din presă. Totuși, această logică propagandistică are unele fisuri. Prima, Lilian Carp a recunoscut public că o parte din datele care au stat la baza denunțului împotriva lui Stoianoglo provin din investigații de presă, deci susținătorii lui Stoianoglo nu au descoperit ceva nou. A doua, reținerea cu siguranță s-a făcut în baza unor probe concrete, altfel niciun judecător nu ar fi riscat să pronunțe o decizie de arest, mai ales împotriva unui personaj ca Stoianoglo.
Stoianoglo – deținut politic, guvernare avidă de putere – sunt alte două mesaje lansate de personaje precum fostul premier Ion Chicu, deputații Vlad Bătrâncea și Bogdan Țârdea, precum și de așa-ziși experți/ tehnocrați aflați în siajul comuniștilor și socialiștilor.
Mesaje precum cele de mai sus sunt diseminate și pe unele pagini/ grupuri de Facebook ale găgăuzilor, dar reține atenția că o bună parte dintre cei care comentează nu cad pradă propagandei. O bună parte dintre găgăuzi nu văd în arestarea lui Stoianoglo o încălcare a legii, ci un demers necesar pentru demantelarea rețelelor clientelare și de corupție. Cel puțin deocamdată, găgăuzii par să nu reprezinte asul din mânecă al pro-rușilor de la Chișinău, animați de speranța provocării unor tensiuni locale sub sloganul: Stoianoglo a fost arestat pentru că este găgăuz.
Ce poate urma?
Tensiunile sociale nu pot fi excluse: mai ales dacă mitinguri precum ale pro-rușilor se ciocnesc cu marșuri de susținere pro-guvernanți sau dacă apărătorii lui Stoianoglo reușesc să provoace focare de insubordonare civică în puncte nevralgice precum Găgăuzia sau Bălți. Un portal media din Comrat, laf.md, a relatat deja despre protestele de pe plan local: pe lângă flyer-e care o înfățișau pe Maia Sandu ca pe un diavol, deputatul găgăuz Aleksandr Suhodolskii a îndemnat direct la acte de nesupunere civică. Totuși, odată pornită pe această cale – a destructurării grupărilor corupte din administrație – guvernarea nu mai are altă cale decât să continue. Susținerea populară există, dar aspectul cel mai important este că, indiferent de cât de mari sunt peștii urmăriți, legalitatea acțiunilor trebuie să fie principala preocupare a anchetatorilor și magistraților. PAS și Maia Sandu nu vor rămâne pentru totdeauna la putere, iar moștenirea lor politică nu trebuie să fie un sistem represiv eficace, ci un stat de drept.
