În prima parte a acestei luni, Comitetul Nobel Norvegian a anunțat laureații premiului Nobel pentru Pace ai anului 2021: Maria Resa și Dmitri Muratov. Cei doi jurnaliști, cel dintâi din Filipine, iar cel de-al doilea din Federația Rusă, au fost apreciați pentru „eforturile depuse pentru protejarea libertății de exprimare, care este o precondiție pentru democrație și pace durabilă” și le-a fost oferit prestigiosul premiu „pentru curajul lor de a lupta pentru libertatea de expresie în Filipine și Rusia”. Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat în ultimii 120 ani, aproape anual, unor indivizi și organizații care au depus eforturi considerabile „pentru fraternitatea între națiuni și abolirea sau reducerea armatelor și pentru formarea și promovarea congreselor de pace”, așa cum a instruit Alfred Nobel în testamentul său. Alegerile făcute de Comitetul Nobel de-a lungul timpului au generat atât laude, cât și critici. Alegerea actuală nu a făcut o excepție, cel puțin nu în spațiul public rus.
Cine este Dmitri Muratov și care a fost reacția lui?
Dmitri Andreievici Muratov este cel de-al treilea rus care a primit acest premiu, după Andrei Saharov (1975) și Mihail Gorbaciov (1990), însă primul care a primit distincția în perioada post-sovietică. Muratov este un jurnalist rus care și-a petrecut 24 ani la cârma Novaia Gazeta, una dintre primele publicații independente ale Federației Ruse (mai multe detalii biografice pot fi găsite aici și aici). Conform argumentării Comitetului Nobel, redactorul șef al Novaia Gazeta „a apărat timp de decenii libertatea de exprimare în Rusia în condiții din ce în ce mai anevoioase”. În plus, Comitetul a lansat aprecieri referitoare la modul în care publicația condusă de Muratov „este cel mai independent ziar din Rusia în ziua de astăzi, având o atitudine critică fundamentală față de putere” și la modul în care redactorul-șef „a apărat în mod consistent dreptul jurnaliștilor de a scrie ceea ce își doresc despre ceea ce își doresc, atât timp cât respectă standardele profesionale și etice ale jurnalismului.”
În urma anunțului, nu este surprinzător ca Dmitri Muratov a fost abordat de către membrii presei ruse care erau nerăbdători să îi surprindă reacția. Jurnalistul a fost consistent în mesajul pe care l-a trimis în spațiul public. Poate fi lesne observat că reacția sa nu a fost una entuziastă, după cum el însuși a declarat, de exemplu, agenției de presă RIA Novosti: „Nu am simțit nicio senzație”. Aspectul central al reacției sale, însă, care poate fi identificat în toate știrile referitoare la premiu (aici, sau aici, de exemplu) a fost modul în care și-a diminuat meritele pentru a dedica premiul, pe de o parte, jurnaliștilor Novaia Gazeta care au murit – numindu-i de fiecare dată pe fiecare în parte – Iuri Șekocihin, Igor Domnikov, Anna Politovskaia, Nastia Baburova, Stas Markelov și Natașa Estemirova, și, pe de altă parte, întregului staff al publicației.
O imagine mai detaliată a perspectivei lui Muratov în legătură cu premiul Nobel a fost oferită de Meduza (publicație catalogată de Ministerul Rus de Justiție ca „agent străin”) într-un interviu publicat în după-amiaza zilei de 8 octombrie. Chiar și titlul interviului orbitează în jurul ideii expuse mai sus: „Acest premiu aparține colegilor pe care i-am pierdut.” Jurnalistul a evocat în cadrul interviului faptul că premiul a fost neașteptat, în condițiile în care nici nu știa că fusese nominalizat și că a ratat apelul de la Comitet, fiind antrenat într-o conversație cu Elena Milașina, corespondent Novaia Gazeta; acea conversație era mult mai „importantă” pentru el „decât să răspund la apeluri internaționale”. Cu toate acestea, a declarat că nu a simțit „nimic deosebit” când a aflat despre premiu. Ideea că premiul nu îi aparține este centrală și în acest interviu: „Nu este al meu. Nu sunt eu beneficiarul de drept; ei sunt. Problema este că Premiul Nobel pentru Pace nu se acordă post mortem, ci oamenilor care sunt în viață”, continuând cu numirea jurnaliștilor care și-au pierdut viața din rândul colegilor de la Novaia Gazeta. Mai mult, redactorul-șef a susținut în conversațiile cu jurnaliștii de la diferite publicații, în aceeași manieră decisivă, că suma aferentă Premiului va fi donată, clarificând că cel puțin o parte va merge la Fundația „Cercul Bunătății”, o organizație înființată prin ordin executiv prezidențial la începutul lui 2021, având ca scop sprijinirea copiilor cu „boli severe și cronice care le pun viața în pericol, inclusiv boli rare”.
Premiu binemeritat sau decizie politizată?
Chiar dacă anunțul nu a determinat o reacție efervescentă pentru laureat, știrea a atras o atenție semnificativă și a determinat o serie de reacții vocale în spațiul rus. Toate publicațiile important au scris sau au transmis pe această temă în orele care au urmat anunțului, dar au existat ecouri și în zilele ulterioare. De exemplu, RIA Novosti a publicat numai în ziua anunțului peste 20 de articole care au menționat premiul și pe Muratov. Poate fi identificată și în acest caz o reacție dihotomică. Pe de o parte, Muratov a fost lăudat pentru meritele sale și pentru primirea premiului; pe de altă parte, decizia a fost catalogată a fi politizată, deci lipsită de valoare.
Reacțiile pozitive față de acordarea premiului lui Muratov s-au învârtit în principiu în jurul jurnalistului și a meritelor sale, alături de semnificația premiului pentru însăși Rusia. Este interesant de observat că atât membrii societății civile, cât și autoritățile ruse s-au înscris în acest tipar. Una dintre primele reacții ale autorităților a venit de la Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui, care l-a felicitat pe jurnalist pentru că „muncește în mod consistent conform idealurilor sale, este dedicat idealurilor sale, este talentat, curajos și, desigur, aceasta este o mare onoare, îl felicităm”. Purtătorul de cuvânt al primului ministru, Boris Beliakov, s-a alăturat administrației prezidențiale în a oferi felicitările șefului guvernului, în ziua anunțului, apreciind că premiul este „o evaluare valoroasă a talentului lui, a profesionalismului înalt, a loialității față de crezuri și calități umane”.
Felicitările lui Vladimir Putin au venit după două săptămâni. În timpul Forumului Valdai de la Sochi, președintele a amintit audienței și lui Muratov că filosoful Nikolai Berdiaev nu a primit niciodată Premiul Nobel, în ciuda faptului că a fost nominalizat în mod repetat și că atât Gorbaciov, cât și Obama au primit premiul, „așa că aveți o companie bună, vă felicit”. Atenția Președintelui, însă, s-a îndreptat mai ales asupra promisiunii lui Muratov că premiul va fi donat pentru scopuri caritabile, ceea ce este demn de apreciat, în cuvintele lui Putin: „V-aș da [un premiu] pentru asta, pentru că faceți o muncă atât de nobilă, este adevărat.”
Novaia Gazeta, într-un articol intitulat „Întreaga Novaia Gazeta și toți cei care lucrează aici. Vii și morți. Este premiul lor”, a reunit numeroase reacții apreciative (însă nu în mod exclusiv apreciative), atât de la jurnaliști, cât și politicieni. Începând seria cu comentariile lui Dmitri Peskov, articolul a continuat cu felicitările voalate ale Margaritei Simonian, redactorul-șef RT, care a declarat că „Știu sigur că Muratov ajută copii bolnavi în mod personal, activ și pasionat, și aș fi fericită să știu că Premiul Nobel i-a fost acordat pentru asta, și nu ca de obicei. Felicitări.” Alexei Venediktov, redactorul-șef al Eho Moskvî, a fost citat și el, cu interpretarea sa conform căreia premiul reprezintă „libertatea de informare, libertatea de opinie, libertatea presei”. Seria a fost întregită de aprecierile altor jurnaliști, atât de la Novaia Gazeta, cât și de la alte publicații, precum Alexander Baunov, redactor-șef Carnegie.ru, dar și de la politicieni precum Grigori Iavlinski, fondatorul Partidului Iabloko și Vladimir Rîjkov, deputat al Dumei Moscovei.
O atenție specială a fost acordată de presa rusă reacției lui Mihail Gorbaciov, care a descris anunțul premiului ca fiind „o veste foarte bună, de fapt nu doar veste, ci eveniment. Este o completare valoroasă a rangurilor noastre, a laureaților premiului Nobel. Acest premiu ridică la un nivel înalt importanța presei în lumea modernă” și l-a caracterizat pe Muratov ca fiind „un om minunat, curajos, onest, jurnalistul, prietenul meu Dmitri Muratov”.
Nu este surprinzător că reacțiile negative nu au întârziat să apară în spațiul rus. Acestea au provenit din varii surse; la fel ca și în cazul reacțiilor pozitive, criticile au originat atât din rangurile oficialilor, cât și din cele ale societății civile. Unele dintre cele mai dure critici s-au învârtit în jurul unei presupuse dimensiuni politice a alegerii laureatului. Doi dintre oficialii care au împărtășit această evaluare au fost Alexander Bașkin, care a concluzionat că „Premiul Nobel pentru Pace este una dintre cele mai controversate nominalizări ale Comitetului Nobel. Astfel de decizii devalorizează premiul în sine”, și Sergei Țekov, care a comentat că „această decizie este exclusiv politică” din moment ce acordarea premiului „unui ziar care este opus conducerii Rusiei include un motiv anti-rus”. Ambii sunt membri ai Consiliului Federal și au fost citați de RT. Senatorul Țekov și-a continuat punctul, lansând ideea că „este timpul să ne înființăm propriul premiu, care va fi non-politizat”, din moment ce consideră că toate premiile Nobel „sunt motivate politic”. Viaceslav Volodin, președinte al Dumei de Stat a Federației Ruse, a urmat aceeași cale în chestionarea rațiunii din spatele alegerii. Deputatul a declarat că, deși era „încântat” că Muratov a primit premiul, nu putea să nu observe că premiul însuși „ridică multe întrebări despre alegerea laureaților, din moment ce nu există criterii clare pentru evaluarea contribuțiilor și meritelor lor”; mai mult, a continuat cu numirea unor decizii anterioare „inexplicabile”, și anume decizia de a acorda acest premiu lui Barack Obama și Mihail Gorbaciov, „și asta pentru că ambii, prin acțiunile lor, intenționale sau nu, au adus suferință unui număr mare de oameni”.
Viziunea critică a acestor oficiali a fost susținută și de membri ai mass-media, care au urmat în principiu aceeași cale în evidențierea unei presupuse dimensiuni politice a acordării Premiului Nobel pentru Pace lui Dmitri Muratov. A ieșit în evidență una dintre aceste critici vehemente. Prezentatorul TV, jurnalistul și directorul general al grupului media Russia Today, Dmitri Kiselev, a criticat la Radio Sputnik decizia, evaluând Premiul pentru Pace ca fiind în general „una dintre cele mai controversate nominalizări ale Comitetului Nobel” și că „astfel de decizii devalorizează premiul în sine; este dificil să ne concentrăm astfel asupra lui”.
„Ar fi trebuit să fie Navalnîi”
O critică specială adusă alegerii Comitetului Nobel s-a îndepărtat de controversa unei eventuale motivări politice și s-a concentrat asupra unui presupus eșec al Comitetului de a identifica un laureat mai potrivit pentru acest premiu. Au existat multe voci, inclusiv cea a lui Muratov, care și-au exprimat regretul că acest premiu nu a fost acordat lui Alexei Navalnîi. Jurnalistul a declarat că, dacă ar fi fost în Comitetul Nobel, „știu pe cine aș fi votat. Cred că Alexei Navalnîi l-a meritat pentru curajul său. Dar are tot timpul în fața lui.” Poziția lui Muratov pare să coincidă nu doar cu cea a membrilor organizației lui Muratov, declarată de către Ministerul Rus de Justiție „organizație extremistă” a cărei activitate este interzisă pe teritoriul Federației Ruse, dar și cu a altor membri ai societății civile. De exemplu, Stanislav Belkovski, analist politic și publicist, citat de Novaia Gazeta, a declarat că Muratov nu ar fi primit premiul „fără eforturile prizonierului politic nr.1 al Rusiei”. Lui Belkovski i s-au alăturat și alții în exprimarea unor viziuni similare, precum Alexander Baunov sau Sergei Parhomenko (citați de aceeași sursă).
Nu este surprinzător că cele mai vehemente critici în această direcție au fost generate de membri și colaboratori ai organizației lui Navalnîi. De exemplu, Liubov Sobol l-a felicitat pe Muratov, însă a insistat că Navalnîi este „principalul luptător pentru pace în țara noastră și dincolo de granițele ei.” În mod similar, specialistul IT al echipei lui Navalnîi, Artem Ionov, și-a exprimat regretul că politicianul încarcerat nu a primit premiul.
O explicație interesantă legată de motivul pentru care Alexei Navalnîi nu a primit premiul a venit de la Elena Panina, membru al Comitetului pentru Afaceri Internaționale al Dumei de Stat. Concomitent cu lăudarea alegerii acordării premiului lui Dmitri Muratov ca fiind „un mare plus pentru jurnalismul rus”, deputatul a evaluat decizia de a nu oferi această recunoaștere lui Alexei Navalnîi, în ciuda unei „campanii active” dezvoltate de-a lungul anului, ca o dovadă că Occidentul „este dezamăgit de activitățile extremiștilor și este gata să le elimine.”
Trebuie notat că Premiul Saharov al Parlamentului European pentru Libertatea de Gândire a fost acordat lui Alexei Navalnîi pe 20 Octombrie, deci la mai puțin de două săptămâni de la anunțul laureaților Premiului Nobel pentru Pace.
Politician rus sau agent străin?
Există două alte reacții interesante care au urmat anunțului Premiului Nobel pentru Pace. Una dintre ele a vizat o eventuală schimbare de carieră pentru Muratov, și anume intrarea în politică, în urma comunicării deciziei Comitetului Nobel și a valului de atenție care i s-a acordat jurnalistului. Întrebat de reporteri dacă se gândește la o astfel de mutare, Muratov a răspuns despicat că are „cea mai frumoasă slujbă din lume” și că nu are de gând să intre în politică.
O altă reacție, care a animat interesul și curiozitatea în rândul multor membri ai mediei și spațiului politic ruse, s-a învârtit în jurul statutului de „agent străin” pe care o finanțare și sprijin străine le-ar putea aduce unui cetățean rus, conform legii ruse. Laureatul însuși a fost printre primii care au abordat subiectul, aparent pe un ton ludic. Vorbind cu jurnaliștii, Muratov a confesat că îi întrebase pe „oamenii din conducere” care îl felicitaseră dacă urma să fie declarat „agent străin” după primirea acestui premiu, însă „nu mi-au răspuns clar”. Continuând în același mod glumeț, jurnalistul a observat că, dacă se va întâmpla acest lucru, Novaia Gazeta va trebui să își notifice articolele cu „Acest mesaj a fost creat de un agent străin – un laureat al Premiului Nobel”, făcând trimitere, însă adaptând într-o manieră personală, textul pe care toate publicațiile declarate „agenți străini” de către Ministerul Rus de Justiție trebuie să îl pună la începutul fiecărui text scris, conform legii. Într-o notă mai serioasă, în interviul acordat Meduza, publicație care are deja statutul de „agent străin”, Martunov a spus că nu îi este teamă că va primi acest statut pentru că premiul „va fi distribuit de către board-ul editorial al Novaia Gazeta, nu de către mine”, indicând că banii vor fi donați unor structuri diferite, una dintre ele fiind Fundația „Cercul Bunătății”.
Senatorul Bașkin a fost printre primii oficiali care au comentat pe această temă. Atunci când a fost întrebat de reporterii RIA Novosti despre poziția sa față de premiul lui Muratov, politicianul, în ciuda dezaprobării vehemente a Comitetului Nobel pentru folosirea premiului ca „unealtă politică”, a remarcat că premiul în sine „nu cade sub incidența legii referitoare la agenți străini; este o remunerare, și nu o finanțare din afară a unor anumite activități”, punând premiul în aceeași categorie ca primirea unei medalii la activități sportive internaționale. Câteva zile după anunț, Președintele Putin a răspuns la întrebările jurnaliștilor pe această temă, declarând că Dmitri Muratov nu va fi recunoscut ca „agent străin” dacă va respecta legea rusă, și anume dacă nu se va „ascunde în spatele Premiului Nobel, ca un scut, pentru a atrage atenția asupra lui, sau pentru alt motiv”. Președintele a folosit ocazia pentru a concluziona: „Trebuie să înțelegem clar și răspicat: trebuie să respectăm legile ruse”.
*
Dezbaterea referitoare la semnificația și decizia în sine de a acorda Premiul Nobel pentru Pace jurnalistului rus Dmitri Muratov a animat indubitabil părțile interesate din spațiul public rus. Atenția imediată și susținută a mass mediei, alături de valul de reacții de pe platformele de socializare vorbesc de la sine despre diferitele poziționări și percepții care există pe această temă. De la lăudarea la Muratov și a Novaia Gazeta ca stindarde ale presei libere din Rusia, deci apărarea alegerii Comitetului Nobel, la catalogarea rațiunii din spatele deciziei ca fiind pur politică, deci anti-rusă, aceste reacții oferă o radiografie bogată și comprehensivă a spațiului public rus contemporan. Dacă ar fi să îl parafrazăm pe C.S. Lewis, ceea ce vezi depinde de unde te poziționezi.
Sursa foto: UN News
