Pe 2 ianuarie în provincia Mangistau din vestul Kazahstanului au avut loc proteste pe fondul dublării prețului la gaz. Protestele au degenerat, declanșând ciocniri violente între forțele de ordine și protestatari. Provincia este un centru industrial important în care se află grupuri mari de muncitori. Nu este pentru prima dată când au loc proteste în această regiune. Astfel de evenimente au mai avut loc în 2011, 2015 și 2019 dar fără să aibă intensitatea celor de la începutul lunii ianuarie.
Totodată, mai multe clădiri guvernamentale au fost incendiate în capitala Nur-Sultan, printre care și sediul administrației prezidențiale. De asemenea, sediul primăriei din Almatî, cel mai mare oraș din Kazahstan, a fost incendiat iar aeroportul a fost ocupat de protestatari.
În urma acestor evenimente, pe 5 ianuarie, guvernul kazahstanez a demisionat iar președintele Kassâm-Jomart Tokaev a cerut Organizației Tratatului de Securitate Colectivă să intervină pentru a pune capăt protestelor. La scurt timp, pe 6 ianuarie, un contigent de 2.030 de soldați ai statelor membre OTSC (Rusia, Armenia, Belarus, Kârgâzstan, Tajikistan) a ajuns în Kazahstan ca parte a unei misiuni de menținere a păcii. Dintre statele amintite anterior, Federația Rusă a contribuit cu majoritatea trupelor din cadrul acestei misiuni. Trupele OTSC și-au îndeplinit cu succes misiunea, reușind să stabilizeze rapid situația. Așadar, pe 13 ianuarie, acestea au început retragerea din Kazahstan. Rolul central în acest context l-a avut Rusia iar președintele Tokaev a comunicat permanent cu Vladimir Putin pe parcursul crizei și după încheierea acesteia.
După destrămarea Uniunii Sovietice, Kazahstanul a reușit să mențină o politică de echilibru între Rusia, SUA, China și Turcia. Arhitectul acestei strategii de politică externă multilaterală a fost Nursultan Nazarbaev, primul președinte al Kazahstanului timp de aproximativ 30 de ani (1990-2019). Direcția de politică externă a lui Nazarbaev a fost continuată de către succesorul acestuia, Kassâm-Jomart Tokaev. Totuși, Nazarbaev și-a păstrat o parte din influență prin funcția de președinte al Consiliului de Securitate al Kazahstanului, ceea ce îi garanta controlul asupra aparatului de securitate al statului. În urma protestelor, Nazarbaev a fost demis din această funcție de președintelui Tokaev, care a profitat de această ocazie pentru a-și consolida puterea.
Așadar, recenta criză din Kazahstan a reprezentat o oportunitate pentru Federația Rusă de a-și consolida influența în Asia Centrală și de a reduce influența Chinei, Statelor Unite și a Turciei asupra fostei republici sovietice. Kazahstanul reprezintă pentru Federația Rusă o linie roșie în Asia Centrală. Importanța strategică a Kazahstanului pentru Moscova poate fi comparată cu cea a Ucrainei. Kazahstanul este o zonă tampon între Rusia și China, și o poartă către Asia Centrală. În Kazahstan se află și poligonul Sary-Shagan, care este concesionat de către Federația Rusă și este folosit pentru testarea rachetelor anti-balistice. Pe lângă acesta, Federația Rusă a concesionat și cosmodromul Baikonur din Kazahstan, pe care îl folosește ca principală rampă de lansare pentru misiunile spațiale. Prin urmare, Moscova nu își poate permite să piardă influența în Kazahstan în detrimentul altor actori statali.
Strânsa legătură dintre Turcia și Kazahstan
Din punct de vedere istoric relațiile dintre Turcia și Kazahstan se bucură de o legătură specială. Turcia a fost primul stat care a recunoscut independența Kazahstanului în 1991. De asemenea, Turcia este primul stat care a recunoscut și independența altor state turcice precum cea a Azerbaidjanului, Kârgâzstanului, Turkmenistanului și Uzbekistanului. Acest lucru arată importanța pe care Turcia o acordă lumii turcice ca parte a strategiei pan-turanice urmărită în politică externă încă din anii ’90, și care promovează legătura lingvistică, culturală și istorică cu statele din Caucaz și Asia Centrală. Astfel, în 1992 Turcia a convocat primul summit al statelor vorbitoare de limbi turcice la Ankara (Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Kârgâzstan). Această cooperare a statelor turcice a continuat și s-a consolidat în anii ce au urmat.
În ultimele două decenii Turcia a liberalizat sistemul de vize cu statele din Asia Centrală și a oferit sprijin financiar și burse de studiu pentru studenții din această regiune. Ankara a investit masiv în statele din Asia Centrală, în special în Kazahstan. Kazahstanul este statul cu care Turcia are una dintre cele mai stabile și solide relații din Asia Centrală. Importanța Kazahstanului este dată de poziția geografică, capacitatea economică și energetică. Kazahstanul este cea mai bogată și dezvoltată țară din Asia Centrală. Aceasta se află pe locul doi în lume în ceea ce privește resursele de uraniu, și pe locul nouă în lume în ceea ce privește rezervele de petrol. Totodată, această țară este bogată în resurse minerale și deține resurse mari de gaz. Așadar, pentru Turcia, Kazahstanul reprezintă un actor important din punct de vedere economic și energetic. Kazahstanul este cel mai important partener economic al Turciei din Asia Centrală. Aceasta este un furnizor important de petrol nerafinat al Turciei. Din totalul importurilor Turciei din Kazahstan pe anul 2020, 50% dintre acestea au reprezentat petrol nerafinat urmat de cupru, aluminiu și zinc.
Kazahstan a fost primul stat din Asia Centrală, și printre primele din lume, în care Turcia a deschis un centru cultural în 2010. De asemenea, începând din anii ‘90, proaspăt înființată de către statul turc (1992) cu scopul de a oferi ajutor extern, Agenția de Cooperare și Coordonare (TIKA), a deschis primele reprezentanțe de acest fel în Asia Centrală. De atunci, TIKA a desfășurat numeroase proiecte în Kazahstan în domeniul sănătății, educației, agriculturii și restaurării monumentelor istorice. În perioada 2015 – 2020 Turcia a acordat Kazahstanului prin TIKA 150 milioane de dolari sub formă de ajutor extern. În perioada menționată anterior, Kazahstanul s-a aflat printre primii 10 beneficiari ai fondurilor de ajutor extern ale Turciei. Kazahstanul și Kârgâzstanul sunt singurele state din Asia Centrală aflate în primii 10 beneficiari ai sprijinului economic turc.
Mai mult decât atât, în ultimii ani, Asia Centrală a devenit o piață pentru exportul de arme turcești. În octombrie 2021, Turcia a semnat un acord cu Kazahstanul potrivit căruia va livra acesteia trei drone ANKA până în 2023. Totodată, pe parcursul anului 2021, alte două state, Kârgâzstanul și Turkmenistanul, au achiziționat drone turcești TB2.
Pe lângă acest lucru, cele două state au semnat în 2018 un acord de cooperare în domeniul apărării ce vizează, printre altele, și schimbul de informații, efectuarea de exerciții militare comune și misiuni de menținere a păcii. Prin urmare, putem observa importanța pe care Turcia o acordă statelor turcice, dar mai ales Kazahstanului.
Legăturile dintre Turcia și Kazahstan s-au consolidat și prin intermediul Organizației Statelor Turcice. Artizanul acestei organizații este Nursultan Nazarbaev, fostul președinte al Kazahstanului. În 2009, la propunerea acestuia, a fost creat Consiliul de cooperare al statelor vorbitoare de limba turcă (Consiliul Turcic). Organizația își are secretariatul general la Istanbul iar în 2021 aceasta și-a schimbat denumirea în Organizația Statelor Turcice. În cadrul acestei organizații, Nazarbaev este președinte de onoare. Din organizație fac parte Turcia, Azerbaidjan, Kazahstan și Kârgâzstan, Uzbekistan iar începând din 2021 Turkmenistanul și Ungaria s-au alăturat organizației ca observatori. Prin urmare, Kazahstanul, alături de Turcia, reprezintă stâlpii aceste organizații a cărei influență a crescut considerabil în ultimii ani în Asia Centrală. Totodată, faptul că Erdoğan şi Nazarbaev împărtășeau o viziune comună cu privire la importanța unității lumii turcice, a dus la consolidarea relațiilor bilaterale.
Scopul Organizației Statelor Turcice este de a consolida relațiile economice între popoarele turcice iar Federația Rusă vede acest lucru ca o alternativă la Uniunea Economică Euroasiatică. Acordul dintre Armenia și Azerbaidjan va face posibilă legătura directă dintre Turcia și țările din Asia Centrală, prin deschiderea coridorului armean Zangezur. Acest lucru va permite Turciei să-și consolideze influența în Asia Centrală.
Răspunsul Turciei la criza din Kazahstan
Ankara au urmărit cu interes evoluția evenimentelor din Almatî și Nursultan. La câteva zile de la declanșarea protestelor, pe 6 ianuarie, în calitate de președinte în exercițiu al Organizației Statelor Turcice, președintele Erdoğan i-a transmis lui Tokaev că este alături de Kazahstan în fața revoltelor, și că poate împărtăși orice fel de experiență și cunoștințe tehnice. În același timp, liderul turc și-a exprimat solidaritatea față de Kazahstan și speranța că un nou guvern va fi numit cât mai curând pentru a pune capăt situației tensionate din țară. În aceeași zi, Mevlüt Çavuşoğlu, ministrul turc de externe, a avut o discuție cu omologul său rus, Serghei Lavrov, cu care a discutat, printre altele, și despre criza din Kazahstan.
Pe 7 ianuarie Mustafa Şentop, președintele parlamentului turc, a avut o discuție telefonică cu Nurlan Nigmatulin, președintele parlamentului kazahstanez. Șentop a reiterat sprijinul Turciei față de Kazahstan și speranța că lucrurile vor reveni cât mai rapid la normal. În aceeași zi, Çavuşoğlu a avut o discuție telefonică cu omologul său kazahstanez Mukhtar Tleuberdi, în cadrul căreia au discutat situația din Kazahstan. Așadar, Turcia a menținut un contact direct și permanent cu Kazahstanul la toate nivelurile, asigurând autoritățile kazahstaneze de sprijinul total al acesteia. De asemenea, pe 7 ianuarie președintele Kazahstanului a mulțumit omologului său rus, Vladimir Putin pentru ajutor dar și Chinei, Turciei și Uzbekistanului pentru sprijinul acestora.
Pe 9 ianuarie 2022 ministrul turc de externe Mevlüt Çavuşoğlu, în cadrul discursului susținut cu ocazia unui eveniment organizat de partidul Justiției și Dezvoltării în Anatalya, a susținut că „viitorul lumii turcice este și îngrijorarea noastră”. Totodată, acesta a declarat că Turcia este îngrijorată de evoluțiile din Kazahstan și că le urmărește îndeaproape.
„Dorința noastră este ca Kazahstanul să obțină stabilitatea, liniștea și pacea cât mai curând posibil. Pentru acest lucru, Turcia și Organizația Statelor Turce, vor acorda tot sprijinul necesar. Problemele lumii turcice sunt și problemele noastre.”
La câteva zile de la această declarație, pe 11 ianuarie, a avut loc reuniunea de urgență a miniștrilor de externe ai statelor membre ale Organizației Statelor Turcice în regim de videoconferință. Cu această ocazia, organizația și-a manifestat sprijinul pentru Kazahstan pentru depășirea crizei, a condamnat violențele și a declarat că sprijină reformele președintelui kazahstanez.
Activitatea intensă a diplomației turce din timpul crizei din Kazahstan, și dorința de a menține un contact permanent cu autoritățile kazahstaneze, arată importanța și sprijinul pe care Turcia îl acordă Kazahstanului și lumii turcice. Pe lângă acest lucru, observăm și dorința și determinarea Ankarei de a se implica în rezolvarea unor probleme regionale și de a fi prezentă la masa negocierilor. Subiectul crizei din Kazahstan a fost unul amplu dezbătut și în presa turcă, generând numeroase dezbateri despre cauzele protestelor, actorii din spatele acestora dar și despre intervenția forțelor de menținere a păcii conduse de Federația Rusă. În presa turcă intervenția statelor OTSC în Kazahstan a fost văzută ca o limitare a influenței Turciei în regiune și ca o lovitură la adresa proiectului Organizației Statelor Turcice. Kazahstanul și Turcia reprezintă pilonii Organizației Statelor Turcice în jurul cărora s-a construit acest proiect. Scoaterea Kazahstanului din această ecuație ar reduce semnificativ influența organizației în regiune.
Relațiile tot mai strânse pe care Kazahstanul le-a dezvoltat cu Turcia pot reprezenta o amenințare pentru interesele Federației Ruse în Asia Centrală. În ultimii ani, Turcia a fost unul dintre statele care a încercat să-și consolideze influența politică și economică în această regiune. Rusia este deranjată și de faptul că Turcia a intrat în competiție directă cu aceasta în ceea ce privește vânzarea de armament către statele din Asia Centrală. Ankara încearcă să spargă monopolul rus asupra pieței de arme din această regiune dar și din spațiul ex-sovietic. Astfel, este de înțeles de ce Moscova dorește limitarea influenței Ankarei în Asia Centrală.
Timp de trei decenii, ca președinte al statului, Nazarbaev a urmat o politică externă multilaterală. Acesta nu a stricat relațiile privilegiate pe care Kazahstanul le avea cu Federația Rusă, alături de care este membră în Uniunea Economică Euroasiatică și în cadrul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă. Totodată, Nazarbaev a întreținut relații bune și cu Ankara, reprezentând principala legătură dintre cele două țări. Dispariția acestuia de la vârful puterii poate duce la o răcire a relațiilor dintre Turcia și Kazahstan. Prin urmare, schimbările politice din Kazahstan ar putea genera o schimbare a politicii multilaterale a fostei republici sovietice și la o reorientare a politicii externe față de Turcia.
