Într-un articol de la finalul lui ianuarie menționam că „o incursiune militară a Rusiei în Ucraina ar fi doar o nouă fază a războiului început în 2014”, urmând să aibă ca rezultat fie alipirea Donbasului la Rusia, fie începutul unui război Rusia – Occident.
Războiul a izbucnit deja în Ucraina. Agențiile de știri, televiziunile și social media abundă în dovezi ale agresiunii militare asupra Ucraina, dar și în imagini, fapte și declarații care demonstrează determinarea cu care ucrainenii luptă pentru a-și apăra țara.
Ce vrea Putin? Unde se va opri liderul de la Kremlin? Există riscul unei confruntări nucleare? Cum va arăta lumea după războiul declanșat de Rusia? Sunt doar câteva dintre întrebările care-i bântuie pe decidenți și cetățeni deopotrivă.
Parțial – și cu amendamentul că nimeni nu deține un glob de cristal pentru a intui exact acțiunile liderului de la Kremlin – răspunsurile se găsesc în articolele de opinie publicate în ultima perioadă de elita intelectuală rusă pro-Putin (pe filiere precum Valdai Club și Consiliul pentru Politică Externă și de Apărare).
Din analiza articolelor publicate pe aceste filiere și „citind printre rânduri” putem extrage câteva elemente care să contureze răspunsuri la câteva dintre întrebările de mai sus. Evident, este vorba despre cum este perceput războiul în mediul analitic pro-Kremlin; dar totuși, nu ne interesează cum se vede situația de la Moscova?
Percepția mediilor intelectuale pro-Kremlin contează inclusiv în contextul în care ofensiva rusă pare că se află într-un blocaj, pe care decidenții politico-militari ruși nu par să-l fi anticipat. Rezistența ucraineană este cea influențează în bună măsură evaluările privind evoluția Rusiei și relația Moscovei cu Occidentul.
Reține atenția că mediile ruse pro-Kremlin nu se feresc de ideea de conflict cu Vestul – nici ca terminologie și nici ca perspectivă (în ideea că noua normalitate în Europa va fi conflictul cu Rusia).
Cum s-a ajuns aici? La fel ca în cazul propagandei clasice a Kremlinului, Occidentul este culpabilizat de către elita intelectuală pro-Kremlin. Rusia consideră că a fost obligată de către Vest (în special SUA/ NATO) să atace Ucraina deoarece cei opt ani scurși de la anexarea Crimeei nu doar că nu au adus o rezolvare a dosarului ucrainean, dar au fost marcați de acțiuni de provocare din partea Occidentului. De la Kremlin, atacul asupra Ucrainei se vede ca o acțiune legitimă, dictată de interesele naționale.
Din nou o împletire a narativelor între oficiali, presa clasică de propagandă și mediul academic aservit statului: Rusia a urmărit întotdeauna să ajungă la un compromis cu Occidentul, dar acesta nu doar că a ignorat-o, dar a și orchestrat provocări menite să-i testeze limitele.
Cum va arăta lumea după război? Agresiunea asupra Ucrainei este percepută drept un nou început. Este momentul renașterii Rusiei, al unui mare reset în relațiile internaționale. Rusia își asumă că nimic nu va mai fi la fel de acum înainte, dar pretinde că nu doar Moscova va avea de suferit, ci absolut toată lumea.
Războiul din Ucraina este perceput ca o întoarcere la normalitate. Normalitatea războiului (inclusiv în Europa). Este, pentru Moscova, nașterea unei lumi multipolare, momentul în care Vestul a fost pedepsit pentru că a ignorat realitățile geopolitice și a fost arogant cu Rusia.
În viziune rusă, Occidentul nu ar trebui să fie șocat de ceea ce se întâmplă în Ucraina, din moment ce, la rândul lor, SUA au bombardat și ocupat militar state precum Serbia, Siria, Irak și Afganistan. Interesantă această justificare, deoarece, pe fond, subliniază o contradicție: Rusia își arogă meritul de a fi contestat ordinea mondială impusă de SUA, dar pe de altă parte susține că nu a făcut decât să copieze Washingtonul.
Ce se va întâmpla cu Rusia? Mediile analitice pro-Kremlin nu văd o problemă cu supraviețuirea actualului regim. Mesajele vehiculate relevă că indiferent de rezultatul războiului și de amploarea sancțiunilor euroatlantice, rușii se vor obișnui cu noile realități, vor deveni și mai uniți în fața primejdiei occidentale.
Două elemente sunt ignorate în această evaluare. Primul – presiunea străzii și a tinerilor. Până acum, protestele din Rusia nu au fost un element de presiune veritabilă asupra regimului, însă lucrurile pot începe să se schimbe odată cu pierderile de vieți omenești din rândurile armatei ruse. Sunt toate șansele ca tinerilor, principalul element contestatar la adresa regimului, să li se alăture rudele celor care fie mor, fie sunt luați prizonieri în Ucraina.
Mitul „cetății asediate”, instrumentat copios de propaganda rusă, nu va mai avea priză la public atunci când cetățenii nu văd exact cine îi asediază sau atunci când dramele personale se răspândesc în societate cu o viteză mai mare decât a retoricii de stat.
Cel de-al doilea element: presiunea sistemului asupra lui Putin. Este foarte probabil ca verticala puterii din Rusia să supraviețuiască acestui război. În fond, opoziția nesistemică este deocamdată slabă, fără experiență administrativă și dezbinată. Dar supraviețuirea politică a sistemului actual, nu înseamnă și menținerea lui Putin în vârful piramidei.
Ce nu spune propaganda rusă din mediile intelectuale pro-Kremlin? Referirile la relația cu China sunt minime și, în general, în registrul clasic al „cooperării reciproc avantajoase”. Totuși, este imposibil ca la Kremlin să nu se cunoască faptul că principalul beneficiar al înfrângerii Rusiei nu va fi nici Ucraina, nici SUA, ci China. De asemenea, teoreticienii și practicienii relațiilor internaționale de la Moscova știu cu siguranță că doi hegemoni nu pot supraviețui niciodată unul lângă altul. Din această perspectivă, ordinea multipolară pe care și-o dorește Rusia nu va face decât să dea naștere la și mai mulți adversari. Iar așa-zisa presiune din partea Occidentului va fi în curând dublată de una și mai puternică din partea Chinei.
Situația este în continuare extrem de volatilă, iar evaluările de mai sus nu sunt decât o poză de moment. Ceea ce contează este că din aceste evaluări transpare faptul că ne aflăm într-un moment fără posibilitate de întoarcere: indiferent de rezultatul războiului, situația de securitate din Europa nu va mai fi niciodată aceeași. Cel mai probabil, nici Rusia nu va mai fi niciodată aceeași – însă, încă mai are o șansă: retragerea din Ucraina. În acest moment, este singura șansă a oligarhilor, decidenților de prim-rang de a mai spera că pot reconstrui punțile cu Europa.
