Așa cum era de așteptat, agresiunea rusă asupra Ucrainei începe să genereze probleme și în planul politicii interne din Republica Moldova. Riscul unui efect de spill-over al războiului din Ucraina reprezintă o oportunitate nesperată pentru forțele pro-ruse care, deocamdată la nivel declarative, încep să iasă din conul de umbră în care intraseră după înfrângerea categorică la alegerile parlamentare de anul trecut.
Revenirea la viață a forțelor pro-ruse se manifestă cel mai vizibil prin propagandă și acuze la adresa Maiei Sandu/ PAS că vor atrage Republica Moldova într-un război cu Rusia. Pe fond, nu este nimic nou în retorica lor: teorii ale conspirației și mesaje de denigrare la adresa Occidentului au lansat încă de pe vremea când Igor Dodon și socialiștii dețineau puterea la Chișinău. Ceea ce este nou ține de faptul că în actualele condiții de război, există riscul ca mesajele de propagandă să pară publicului larg atenționări responsabile, validate de evoluțiile din Ucraina.
Sub mantra Nu provocați Rusia! pro-rușii i-au acuzat întotdeauna pe pro-europeni că periclitează securitatea națională a Republicii Moldova. Practic, orice inițiativă de politică internă sau externă, menită să reducă din influența Rusiei, a fost denunțată ca anti-națională, dovadă de acțiune la comanda Occidentului sau risc de destabilizare a situației de securitate.
Aceeași retorică este instrumentată și acum de forțele pro-ruse. De data aceasta totuși, cu mai multă emfază și siguranță pentru că – nu-i așa? – acțiunile Rusiei din Ucraina dovedesc că au avut întotdeauna dreptate.
Adevărul este însă mult mai simplu: propaganda rusă nu are ce să reproșeze în mod concret Chișinăului în relația cu Moscova, așa că preferă să inducă panică în rândul populației în speranța de a-și resuscita propriul rating electoral.
Refugiații ucraineni – temă de propagandă, dezinformare și presiune la adresa PAS/ Maiei Sandu
După o ușoară debusolare de început – în care practic pro-rușii de la Chișinău așteptau să citească presa pro-Kremlin, pentru a cunoaște ce narative să disemineze – comuniștii și socialiștii se concentrează în prezent pe denigrarea liderilor de la Chișinău pornind de la impactul negativ pe care refugiații ucraineni îl vor avea asupra situației economice a Republicii Moldova.
Tema străinului, a refugiatului, și mai ales a pericolului pe care acesta îl aduce cu sine nu este un instrument nou de propagandă în propaganda pro-rusă. Dodon însuși a acuzat-o pe Maia Sandu în campania pentru prezidențiale că va aduce refugiați sirieni în Republica Moldova, dacă aceasta va accede la funcția supremă în stat.
În perioada de foc a conflictului din Siria, media ruse, la rândul lor, au inundat spațiul online euroatlantic cu teorii ale conspirației privind refugiații sirieni. Aceștia au fost prezentați constant ca sursă de terorism, boli, violențe etc., propaganda rusă exersând toate formele de mesaje denigratoare pentru a încerca să inducă clivaje profunde în societățile europene.
Se poate observa că nu este nimic nou în a instrumenta tema refugiaților pentru a induce panică. Totuși, forțele pro-ruse de la Chișinău construiesc linșajul la adresa guvernanților pe două temeri foarte concrete ale cetățenilor și, în momentul de față, perfect justificate.
În primul rând este vorba despre temeri economice. Republica Moldova nu este un stat bogat, o Elveție a Estului care să poată împărți cu generozitate din bogățiile sale. Orice efort bugetar neplanificat amenință stabilitatea economică a Chișinăului. Din această perspectivă, investițiile pentru gestionarea crizei refugiaților, da, pot fi o povară relevantă asupra bugetului. Din nou o paralelă cu criza refugiaților sirieni: și pentru state mai mari și mai bogate decât Republica Moldova (ex. Grecia, Italia) migranții au pus probleme pe multiple paliere, inclusiv economic.
Ceea ce totuși omite propaganda pro-rusă să puncteze este faptul că toate problemele economice din ultima perioadă ale Republicii Moldova au fost generate de către Rusia. Nu UE/SUA/NATO au șantajat economic Republica Moldova, la fel cum nu Occidentul a provocat valul de refugiați ucraineni atacând Ucraina.
În al doilea rând, cetățenii se tem pe bună dreptate de perspectiva războiului. Astăzi este Ucraina, foarte bine mâine poate fi Republica Moldova. Astfel de temeri sunt amplificate de către o retorică pro-rusă care induce ideea că ajutorarea refugiaților va transforma Republica Moldova într-o țintă a Moscovei (care va considera Chișinăul drept actor beligerant).
Din nou, propaganda pro-rusă omite aspecte importante. Dacă Rusia va ataca Republica Moldova o va face din rațiuni strategice (așa cum le înțelege liderul de la Kremlin), cel mai probabil motivate de așa-zisa apărare a pro-rușilor. Mai concret, dacă Rusia va ataca Republica Moldova o va face invocând argumentele propagandei ruse. Ipso facto, susținătorii Rusiei vor fi principalii responsabili pentru un eventual atac.
Contra-argumentele prezentate nu sunt o pledoarie în favoarea pro-europenilor care conduc Republica Moldova, ci au doar rolul de a demonstra că propaganda câștigă adepți sau își îndeplinește scopul de a sădi teamă atât timp cât nu i se deconstruiesc cu atenție așa-zisele raționamente.
Liderii de la Chișinău acționează oricum bine la nivel rațional. Un exemplu de bune practici este canalul de Telegram Prima Sursă, cu știri în română și rusă care demontează dezinformările/ minciunile propagandei ruse (ex. pentru a le oferi adăpost refugiaților, elevii vor trece în învățământ online, guvernul va cere cetățenilor să doneze salariul pe o zi pentru susținerea refugiaților, fiecare refugiat va primi o alocație de 15 mii de lei).
Pe acest canal nu sunt infirmate doar dezinformările privind refugiații, ci și alte teme dragi propagandiștilor pro-Kremlin precum (doar câteva exemple): riscul ca Republica Moldova să rămână fără sare, bombardamente ale transnistrenilor asupra Ucrainei, evacuarea misiunilor diplomatice acreditate la Chișinău, bărbații moldoveni nu mai au voie să iasă din Republica Moldova etc.
După cum menționam, toate dezinformările sunt foarte prompt și argumentat infirmate de către actuala guvernare. Totuși, în cazul minciunilor vorbim despre falsuri evidente, problema fiind mult mai complexă în cazul propagandei care acționează mai ales la nivel emoțional. Iar un fond emoțional deja supus presiunii este mult mai predispus să fie influențat de mesaje care atacă exact temerile de moment.
Demontarea minciunilor propagandei pro-ruse nu este întotdeauna suficientă. Pentru ca temerile inerente unei situații de război să dispară este nevoie și de un ethos discursiv puternic. Emoția pozitivă la acest moment nu poate veni decât dintr-un discurs care să valorizeze solidaritatea și care să demonstreze că Republica Moldova nu este lăsată singură de către Europa să gestioneze situația refugiaților.
Ca de altfel și în cazul șantajul energetic rus – România și Norvegia nu lasă nici acum Republica Moldova singură.
Suportul României se manifestă pe deplin și în cel mai înalt grad, dovadă fiind lansarea de către București, Berlin și Paris a Platformei de Sprijin pentru Republica Moldova. Implicarea diplomatică a României contribuie la menținerea Chișinăului pe radarul marilor lumii (într-o perioadă când întreaga atenție internațională se îndreaptă către Rusia/ Ucraina) și va atrage cu siguranță sume consistente de bani necesare susținerii Chișinăului, inclusiv din perspectiva acoperirii costurilor presupuse de criza refugiaților.
Norvegia a anunțat la rândul ei că va prelua refugiați ucraineni din Republica Moldova. Premierul Jonas Gahr Støre a mai declarat și că Oslo va prelua o parte dintre refugiații care au nevoie de îngrijire/ tratamente medicale.
Implicarea norvegiană este un sprijin cât se poate de direct pentru bugetul Republicii Moldova și dovedește că solidaritatea – cuvântul care ar trebui să înfrângă propaganda rusă – are valențe cât se poate de concrete.
