Încă din 1946, după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Ernest Hemingway în “Treasury for the Free World” spune următoarele cuvinte: “Nu te gândi niciodată că un război, indiferent de cât de necesar sau justificat poate părea, nu este o crimă”. Continuând această afirmație, oricât de multe justificări ale războiului din Ucraina ar exista din perspectiva Președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin (în absoluta lor majoritate pur și simplu inventate), războiul este o crimă și nu are justificare.
Prin urmare, trebuie să trecem în revistă principalele linii de propagandă rusească care încearcă să legitimeze agresiunea rusească și desigur trebuie să le putem deconspira pentru a nu mai rămâne nici măcar o urmă de îndoială asupra faptul că acest război este unul nefondat și criminal.
“Regimul de la Kiev este un regim nazist”
Probabil unul dintre cele mai revoltătoare argumente ale Federației Ruse în frunte cu Președintele Vladimir Putin de legitimare a războiului este că a fost declanșat pentru a denazifica Ucraina.
În primul rând termenul de “nazism” este aruncat în spațiul public și fără nici un argument valid științific la adresa conducerii Ucrainei, în frunte cu un președinte evreu. Nu sunt prezente niciunul dintre elementele prin care înțelegem această doctrină totalitară odioasă, precum antisemitism, rasism și nici dorința de exterminare a evreilor sau în cazul de față a rușilor.
Practic, din folosirea în neștiință a acestor învinuiri se portretizează clar o neînțelegere colectivă a dimensiunilor Holocaustului, care a fost un genocid caracterizat prin persecutarea sistematică și uciderea organizată de stat a evreilor de către Germania Nazistă, proces care a avut loc între 1933 și 1945.
De asemenea, în Ucraina nu este prezent nici măcar naționalismul ca doctrină acceptată de cetățenii ucraineni, în Rada Supremă a Ucrainei nu a obținut pragul nici un partid ce acest gen, iar cetățenii ucraineni au aceleași drepturi indiferent de etnie. Cu toate că partide naționaliste există în Ucraina, acestea nu se bucură de un suport atât de mare în rândul populației, comparativ cu alte țări europene. Mai mult decât atât unele dintre partidele naționaliste europene care se îndreaptă spre o extremă dreaptă sunt chiar finanțate din umbră de Federația Rusă. De asemenea, chiar în Duma de stat există un partid considerat a fi extremist, acesta este Partidul Liberal Democrat din Rusia, condus de ultra-naționalistul Vladimir Jirinovski, care are și contacte cu partide precum AfD din Germania, FPO din Austria, sau Front National din Franța.
La adresa Președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski și a ucrainenilor care luptă în Ucraina se folosește adesea calificativul “banderovtsi” cu referire la adepții lui Stepan Bandera, narativ care a fost folosit chiar și în 2014 la adresa susținătorilor EuroMaidanului.
Dar cine este acest Bandera? Un lider al mișcării de renaștere națională a Ucrainei, conducător al Organizației Naționaliștilor Ucraineni din perioada celui de-al doilea război mondial, care a colaborat la un moment dat cu Germania Nazistă, fiind bănuit pe bună dreptate de convingerile sale anti-semite și că a participat la masacrarea evreilor și polonezilor. Probabil puțini dintre analiștii politici au încercat să intre în esența însemnătății folosirii acestui calificativ de “banderovtsi” de către ruși, mai ales că acest argument este cel mai folosit în susținerea războiului din Ucraina. Unica idee susținută de ucraineni cu referire la Stepan Bandera este proclamarea independenței statului ucrainean de la Lviv, în rest alte acțiuni ale acestuia sunt blamate. Dar de la a vrea un stat independent până la a susține acțiuni antisemite este o cale lungă.
Dacă este să ne luăm după retorica lui Vladimir Putin în care cere “denazificarea Ucrainei”, cu același succes îi putem numi “vlasovtsi” pe ruși pentru că l-au avut în istorie pe Andrei Vlasov care a condus armata de eliberare rusească în cel de-al doilea război mondial, care era subordonată Germaniei Naziste, dar aceasta este o abordare total greșită, pentru că ororile care au avut loc în trecut nu au legătură cu prezentul, iar astfel de acțiuni trebuie blamate și în nici un caz folosite în dezinformare.
“Russkiy mir este peste tot unde avem vorbitori de rusă, iar Federația Rusă a declanșat “operațiunea specială” pentru a-i elibera pe rușii din Ucraina”
Cu siguranță acest război a spulberat în totalitate cvasi–ideologia “russkiy mir”, prin care se afirma că acolo unde există vorbitori de limbă rusă este un teritoriu rusesc. Uite că odată cu declanșarea războiului, poporul ucrainean a demonstrat că este cu adevărat un stat care merită să existe și s-a consolidat mai ales pentru că a identificat un inamic comun pentru toți cetățenii – ocupantul rus.
Potrivit Izvestia, Vladimir Putin consideră că „În Ucraina, drepturile omului sunt încălcate masiv și sistematic, discriminarea împotriva populației de limbă rusă este confirmată și la nivel legislativ”, iar drepturile vorbitorilor de limbă rusă din Ucraina sunt călcate în picioare. Însuși Președintele Ucrainei, Volodimir Zelensky, vorbitor de limba rusă a învățat ucraineana la vârsta de 40 de ani, pentru a-și putea reprezenta țara, chestiune care este una normală, iar acesta la rândul său nu s-a simțit discriminat.
De aceea, pe lângă faptul că etnicii ruși au drepturi în Ucraina, mai au și obligații, de exemplu să cunoască limba oficială, limba ucraineană, mai ales că pe timpul foștilor președinți, de exemplu pe timpul fostului Președinte ucrainean, Viktor Yanukovych au existat legi mult mai permisive, având în vedere că Yanukovych era o marionetă Rusiei.
Adevărul este că jumătate din populația Ucrainei este vorbitoare de limba rusă, totuși conform ultimului recensământ, doar 30 la sută dintre cetățenii ucraineni consideră limba rusă drept limbă maternă, prima limbă.
Din punct de vedere al populației, al doilea cel mai mare oblast din Ucraina, după Kiev este de departe Donețk cu aproximativ 4 milioane de locuitori înainte de război. Această cifră ne poate arăta și importanța minorității ruse din Ucraina. De asemenea, în oblast-urile din Estul Ucrainei unde avem cei mai mulți ruși, acolo se află și zone industriale importante pentru economia Ucrainei. Dacă Federației Ruse i-a reușit să creeze acolo două republici separatiste LDR și DPR (doar o treime din Donbass), aceasta a fost unica zonă în care ar fi putut ajunge, dar și aceasta având o rezistență considerabilă și o dorință serioasă de a rămâne parte a Ucrainei.
Prin urmare, cu toate că există atât de mulți cetățeni vorbitori de rusă în Ucraina, această chestiune nu înseamnă că aceștia nu sunt ucraineni, ba dimpotrivă, de multe ori ei pot fi și cu mult mai ostili față de regimul de la Moscova sau față de armata rusă invadatoare. Dacă cineva s-a așteptat ca minoritatea rusă din Ucraina să întâmpine cu flori armata rusă care le distruge orașele, atunci a greșit amarnic. Și faptul că acești etnici ruși nu au avut nevoie de eliberare nu reprezintă altceva decât faptul că Ucraina este și va fi o țară liberă, iar cetățenii ucraineni au moralul ridicat pentru rezista agresiunii rusești, în joc este libertatea acestora.
“Statele Unite construiesc laboratoare biologice în Ucraina, iar Federația Rusă a declanșat războiul pentru a-și apăra integritatea teritorială”
Federația Rusă a încercat să demonstreze cât mai constant vina Occidentului pentru declanșarea războiului pe motive de încercare a subminării statului rus și a distrugerii acestuia.
Nu exista nici un motiv plauzibil ca Ucraina să atace Federația Rusă pentru că ucrainenii sunt un popor pașnic și chiar dacă au dorit să-și recupereze teritoriile anexate, au încercat mereu un consens diplomatic prin formatele de negocieri precum acordurile de la Minsk sau Memorandumul de la Budapesta.
Dezinformarea și fake news-ul referitor la construirea unor laboratoare producătoare de arme biologice nu este un narativ nou. Dar totuși cum a reușit Vladimir Putin să convingă opinia publică din Rusia și să ducă la extrem o dezinformare de proporții atât de mari?
Propaganda rusească a început să disemineze, treptat astfel de informații în spațiul public încă din 2014 când oficiali din Federația Rusă au învinuit Statele Unite că au început să pregătească facilități militare de distruge în masă chiar în Ucraina. Un an mai târziu, agențiile de presă rusești relatează cu au fost identificate mai multe metode de ucidere în masă în laboratoare secrete de lângă Harikov. Ba chiar partea rusă, în 2016 a lansat ideea că au fost și folosite astfel de arme biologice în războiul din Donbass și a extins această narațiune până în momentul de față.
De asemenea este important de punctat și afirmația Președintelui Statelor Unite, Joe Biden, care a catalogat acuzațiile rusești referitoare la faptul că Kievul deține arme biologice și chimice drept acuzații false ce “ilustrează faptul că Președintele rus, Vladimir Putin ia în considerare să le folosească în războiul său împotriva Ucrainei”.
Este mult mai îngrijorător că astfel de știri false au fost atât de exagerate încât au învinuit autoritățile de la Kiev că acestea ar pregăti o epidemie, iar Statele Unite finanțează astfel de centre în care se studiază diferite boli umane și se lucrează cu agenți patogeni de ciumă. Pretinsa declarație a unui înalt oficial american Victoria Nuland că ar exista laboratoare de cercetare biologică în Ucraina și că în prezent SUA este îngrijorată că militarii ruși ar putea prelua controlul asupra lor este doar o declarație scoasă din context și nu este una veridică.
De asemenea, nu există dovezi că ar exista laboratoare biologice americane în Ucraina. Cu toate acestea, există o cooperare între instituțiile ucrainene și americane în domeniul cercetării, dar astfel de parteneriate le putem întâlni într-o orice altă țară.
Epilog
Acum că am identificat cele mai populare dezinformări folosite de Federația Rusă pentru a-și legitima declanșarea războiului în Ucraina, ar fi binevenit să venim și cu o soluție în contracararea propagandei rusești sau măcar cu exemple de bune practici care pot fi răspândite pe scară largă.
Un exemplu cheie în lupta împotriva propagandei rusești, potrivit lui Terry Thompson, profesor de securitate cibernetică la Universitatea Johns Hopkins îl constituie activitatea Centrului de Excelență pentru comunicații strategice al NATO din Latvia. Acesta face referire la „‘Elfii baltici’, care sunt voluntari cemonitorizează internetul pentru a combate dezinformarea rusească și au devenit activi încă din 2015 după evenimentele din Piața Maidan din Ucraina.” Aceeași chestiune o implementează deja și Uniunea Europeană prin serviciul EU vs. Disinformation prin care demontează propaganda rusească, site-ul este unul destul de popular și este tradus în mai multe limbi europene. Aceste instrumente de combatere a dezinformării au nevoie de o amplificare pe scară largă pentru a putea face o diferență în acest război care transcende de multe ori dimensiunea militară.
Trebuie, de asemenea să înțelegem că propagandă poate exista pe ambele baricade ale războiului, atât din partea Federației Ruse, dar chiar și din partea Ucrainei. Aici putem atrage atenția la cifrele referitoare la pierderile omenești, dar și militare pe care Ucraina le prezintă, ca pierderi ale rușilor. La momentul scrierii acestui articol avem aproape 15 mii de soldați ruși morți, totuși potrivit New York Times, cifra este de aproximativ 7 mii, practic înjumătățită. Dar să nu uităm că în fiecare război care a avut loc vreodată mereu atunci când vorbim de pierderi de război cele două sau mai multe părți ale războiului prezintă date diferite. Adevărul este undeva la mijloc și explic și de ce. În primul rând este complicat să oferi cu exactitate un număr real de pierderi omenești și de armament într-un război care este în plină desfășurare. În al doilea rând, nu îi poți învinui pe ucraineni că ar exagera cu raportarea cifrelor, pentru că și aceasta este o tactică de război pentru a descuraja inamicul. Și mai mult decât atât, Komsomolskaya Pravda, o publicație pro-Kremlin a oferit într-un articol care făcea trimitere la sursa Ministerul Apărării Federației Ruse o cifră de 9861 de soldați morți și 16135 răniți. Ulterior articolul a fost șters, dar a arătat clar că cifrele ucrainenilor sunt veridice.
Cel mai important este să ne informăm din mai multe surse pentru că într-un război care are loc în era informațională, elementul de hibrid joacă unul dintre cele mai importante roluri.
Trebuie totuși să înțelegem de ce sunt folosite aceste narative, mai ales că majoritatea dintre acestea nu sunt unele nou ci doar amplificate și mai mult în condițiile războiului din Ucraina. Pe de o parte aceste argumente sunt folosite în intern, pentru ca cetățenii ruși să îl susțină în continuare pe Vladimir Putin, iar pe de altă parte în extern pentru a legitima războiul care este condamnat de majoritatea comunității internaționale.
