Articole„Fantomele destabilizării” Chișinăului: criza economico-energetică, Găgăuzia și coaliția corupților

„Fantomele destabilizării” Chișinăului: criza economico-energetică, Găgăuzia și coaliția corupților

-

Vizita la București din 29 iulie 2022 a președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, aduce în atenție că actuala guvernare de la Chișinău se află într-un moment extrem de delicat – un amalgam de crize amenință rămânerea la guvernare a forțelor pro-europene.

Problemele care amenință stabilitatea proeuropene la Chișinău au fost foarte clar punctate de președintele Sandu într-un interviu acordat hotnews.ro. În primul rând, încă din toamna anului trecut Chișinăul se confruntă cu o criză a gazelor naturale, generată de decizia Gazprom de renegociere a contractului de furnizare. Șantajul economic și energetic al Rusiei nu doar că pune o presiune masivă asupra finanțelor Chișinăului, ci a și reușit să resusciteze forțele pro-ruse, care se aflau în degringoladă după victoriile reputate de Maia Sandu și PAS la prezidențiale și parlamentare. Fără presiunea Moscovei, cel mai probabil, la momentul actual am fi vorbit de câteva forțe pro-ruse total atomizate și aproape reduse la irelevanță.

Cea de-a doua „fantomă a destabilizării” care bântuie Chișinăul este cea a focarelor separatiste din Găgăuzia și Transnistria. Dacă Tiraspolul a fost dintotdeauna un ghimpe în coasta Chișinăului – principala pârghie de destabilizare la îndemâna Rusiei – Găgăuzia pare să fie mai degrabă o „nouă achiziție” în arsenalul influenței maligne a Moscovei. Spun aparent, pentru că, deși nu s-a vorbit atât de mult în spațiul public (mai ales cel românesc), Găgăuzia a fost asemenea Transnistriei un pol pro-rus pe teritoriul Republicii Moldova. Chiar și o foarte superficială analiză demonstrează acest lucru: 1. Găgăuzia a fost constant o „pungă” de votanți pro-ruși, 2. Comratul a avut dintotdeauna bașkani pentru care relația cu Rusia a fost mai importantă decât cea cu UE, 3. Asemenea Transnistriei, este un teritoriu al sulfuroaselor legături dintre politicieni și grupări de criminalitate organizată (a se vedea cazul lui Viktor Petrov, după cum menționează Valeriu Pașa și Armand Goșu).

Nu în ultimul rând, Maia Sandu și PAS se confruntă cu o coaliție a forțelor politicienilor corupți și pro-ruși. Arestările lui Stoianoglo, Dodon și Tauber au deranjat cu siguranță cercuri de influență și interese pro-Kremlin care vor depune toate eforturile pentru a debarca guvernarea pro-europeană de la Chișinău. Un lucru este totuși sigur: acțiunile anti-corupție ale guvernării de la Chișinău au demonstrat că Maia Sandu și PAS chiar și-au respectat principala promisiune din campania electorală – combaterea corupției. Și guvernarea mai demonstrează un lucru care ar trebui să cântărească mult pentru alegători: nimeni nu se teme să vorbească despre corupție, amploarea fenomenului (a se vedea declarațiile procuroarei Veronica Dragalin) și nici să acționeze împotriva celor corupți.

După cum se poate vedea, stabilitatea Republicii Moldova și a guvernării pro-europene este amenințată de trei mari probleme interne, care se alimentează reciproc și peste care se adaugă războiul din Ucraina și perspectiva căderii Odesei și joncțiunea trupelor ruse cu Transnistria.

Dar să le luăm pe rând.

Don’t bother trying, you’ll never ever find A surer friend than Gazprom

(traducerea în engleză a unui vers dintr-o melodie de promovare a Gazprom; disponibilă și pe YouTube)

La fel ca întreaga Europă, și Republica Moldova se așteaptă ca Rusia să intensifice șantajul energetic odată cu venirea sezonului rece din acest an. Spre deosebire de anul trecut, de data aceasta, problema cea mai mare a Chișinăului este că fiecare stat din UE este preocupat de propria-i supraviețuire energetică, iar Republica Moldova ar putea avea greutăți serioase în a rezista șantajului rusesc.

Pentru Chișinău, este vital să identifice surse noi de aprovizionare cu gaze naturale/ energie electrică, mai ales că prețurile ridicate contribuie la creșterea inflației (ajunsă deja la 30%) și afectează semnificativ nivelul de trai al populației.

Din nou, aici intervine sprijinul românesc pentru Chișinău, România transmițând prin vocea președintelui Iohannis că nu va abandona Republica Moldova. Cel mai probabil, sprijinul României se va materializa la momentul oportun, la fel cum și diplomația română a acționat decisiv la Bruxelles pentru ca Republicii Moldova să-i fie acordat statutul de țară candidată pentru aderarea la UE (declarațiile Maiei Sandu).

În lupta cu Gazprom-ul, Chișinăul ar trebui să investească inclusiv în campanii de comunicare publică, prin care cetățenilor să li se amintească simplu și, mai ales, constant ce prieten bun este compania rusească (campanii de tipul celor prin care s-a promovat vaccinarea). Maia Sandu, Natalia Gavriliță, Igor Grosu au punctat frecvent că actuala dependență a Republicii Moldova de Gazprom este opera comuniștilor și socialiștilor care, ani la rând, au amanetat viitorul și siguranța energetică a Republicii Moldova pentru a rămâne în grațiile Kremlinului.

Astfel de campanii de PR sunt necesare mai ales în cazul materializării unui scenariu în care populația nu va mai avea cu ce să se încălzească, iar presiunea inflaționistă va reduce masiv puterea de cumpărare. Fără o astfel de strategie de comunicare pe care o impune războiul, electoratul nu va căuta pe internet declarațiile și explicațiile celor trei lideri, ci se va ralia celor care pretind că „Rusia nu trebuia supărată”.

Situațiile deosebite reclamă soluții deosebite, iar o campanie de PR negativ susținută (din ușă-în-ușă pentru ca mesajul să ajungă și la cei care nu au acces la posturi tv și internet) pentru a arăta electoratului că forțele pro-ruse sunt vinovate de inflația galopantă și scăderea nivelului de trai ar contrabalansa narativele pro-Kremlin de la Chișinău. La o scară mult mai mică, ar fi o strategie similară celei aplicată de SUA în cazul agresiunii ruse asupra Ucrainei: prezentarea publică a dovezilor și numirea vinovaților.

La Președinție stă Satana!

(deputatul socialist Bogdan Țîrdea la un miting organizat la Vulcănești, Găgăuzia/ 30 iulie 2022)

Cred că Rusia ne va ajuta pentru că suntem rusofoni. Rușii sunt aici aproape, poate în curând ne vom întâlni cu ei […]

(Aleksandr Dinjos, deputat în legislativul local din Găgăuzia, la același miting de la Vulcănești)

În interviul acordat hotnews.ro, Maia Sandu a punctat că „există anumite încercări de destabilizare și în Găgăuzia din partea unor persoane și unor grupuri care noi credem că lucrează pentru interese străine”. În prealabil, tema unor tentative de destabilizare a Republicii Moldova, via Găgăuzia, a fost discutată și de Armand Goșu – „oamenii rușilor din Transnistria și Găgăuzia, pregătesc și ei ceva pentru toamnă”.

Totodată, articolul Propaganda rusă pe Telegram: mesaje privind Republica Moldova (1 iunie 2022) concluziona următoarele, pe lângă dovezile de anti-românism și pro-rusism emanate pe filieră găgăuză în social media: „Moscova speră ca prin mesajele propagandistice lansate să tensioneze situația de la Chișinău și să creeze cât mai multe puncte de opoziție față de actualii lideri moldoveni (ex. Comrat). Scenariul diluării până la contestare violentă a autorității centrale pare să servească mult mai bine intereselor de moment ale Moscovei”. Practic, concluziile expuse de Maia Sandu și Natalia Gavrilița la finalul lui iulie 2022.

Găgăuzia este o sursă de destabilizare nu din 2022, ci practic încă de la începutul existenței Republicii Moldova ca stat independent. Din istoria recentă este suficient să ne amintim de referendumul din februarie 2014, prin care găgăuzii au decis (peste 98%) că aleg ca regiunea să devină independentă dacă Republica Moldova își pierde suveranitatea (a se citi – dacă se unește cu România). Premierul de la acea vreme, Iurie Leancă, a declarat că referendumul a fost o sfidare a legii, în timp ce Vlad Filat a acuzat PCRM de orchestrare a plebiscitului, iar presa de la Chișinău a relatat despre implicarea serviciilor ruse de informații și a lui Igor Dodon în instrumentarea referendumului din Găgăuzia pentru destabilizarea Republicii Moldova.

Tot în 2014, la Comrat, doi tineri erau condamnați la câte cinci ani de închisoare pentru  „acordarea suportului serviciilor secrete străine în scop terorist și pregătirea la organizarea unei formațiuni paramilitare ilegale”. Un an mai târziu, presa relata că Valeri Ianioglo (adjunct al ex-bașkanului Formuzal) și Fiodor Găgăuz (parlamentar socialist) pregăteau destabilizarea situației de la Chișinău, în coordonare cu Renato Usatîi și Igor Dodon (printre alții).

Un nume se pare că apare cu insistență în tot acest mini-istoric al separatismului găgăuz de dată recentă: Igor Dodon. Iar marota cu insistență instrumentată este cea a pericolului unionismului românesc.

Găgăuzia este punct nevralgic din perspectiva securității Republicii Moldova: opoziția față de legea care interzice folosirea simbolisticii pro-ruse, cererile pentru o reprezentare consistentă în parlamentul național și mitingurile constante îndreptate împotriva puterii centrale de la Chișinău demonstrează că, cel puțin în acest moment, Comratul este o vulnerabilitate mai mare decât Tiraspolul.

Iar obiectivul nu poate fi altul decât cel clasic: o revoltă care să pornească de la Comrat și să se transforme într-o revoluție la Chișinău care să conducă la înlocuirea forțelor pro-europene. Când s-ar putea materializa un astfel de scenariu (dacă s-ar materializa)? Odată cu o eventuală cădere a Odesei și o joncțiune a Rusiei cu Transnistria.

(…) poporul are o singură alternativă – să scape cât mai repede de această conducere dezastruoasă a țării. Să fie organizate alegeri prezidențiale și parlamentare anticipate, iar noua guvernare, una profesionistă și patriotă, să reducă de câteva ori prețul de import al gazelor și să scadă semnificativ tarifele pentru consumatorii finali

(Igor Dodon – Facebook – 1 august 2022)

PAS și Maia Sandu au ajuns la putere la Chișinău pe baza unor promisiuni ferme privind combaterea corupției și curățarea sistemului judecătoresc și de aplicare a legii. Prima probă privind determinarea de a-și onora angajamentele electorale a fost arestarea la 5 octombrie 2021 a procurorului-general Aleksandr Stoianoglo – eveniment exploatat de propaganda rusă pentru a susține că guvernarea de la Chișinău acționează împotriva minorităților etnice din Republica Moldova prin instrumentarea de dosare politice la comandă.

La finalul lui mai 2022 fostul președinte Igor Dodon a fost și el arestat sub acuzații de corupție și trădare. Acest moment a fost practic un duș-rece pentru toate forțele oligarhice din Republica Moldova, care brusc au conștientizat că actuala guvernare nu mai respectă nici una din vechile cutume privind politicienii intangibili, scheme de corupție despre care nu vorbește nimeni și menajarea rețelei moldovenești a Rusiei.

Pe acest fond asistăm în prezent la o coalizare a pro-rușilor/ corupților din Republica Moldova.

Ceea ce atrage atenția nu este reacția virulentă și coalizarea corupților/ pro-rușilor, ci faptul că guvernarea nu dă înapoi și continuă să ia măsuri care „supără” (cea mai recentă – interzicerea intrării pe teritoriul Republicii Moldova a cântărețului rus Filip Kirkorov, martor în dosarul de corupție al Marinei Tauber și „pion” în tentativa de destabilizare pe care Ilan Șor și Veaceslav Platon o puseseră la cale pentru 18/19 iunie).

Mai ales în contextul războiului din Ucraina, astfel de măsuri denotă că, poate pentru prima dată de la independență, la Chișinău există o garnitură de lideri care nu se mulțumesc cu jumătăți de măsură.

*

O privire atentă asupra tuturor aceste potențiale crize care planează asupra Chișinăului ne arată că Partidul Socialiștilor este cel mai activ vector de atac la adresa Maiei Sandu/ PAS. Socialiștii sunt cei care atacă guvernul pentru că nu ar fi negociat bine prețul la gazele naturale, tot ei sunt prezenți în Găgăuzia cu mesaje de incitare la nesupunere civică și revoluție, iar Igor Dodon este cel mai activ în a cere demisia guvernului/ președintelui (sau schimbarea prin mijloace violente).

Dodon este direct interesat de căderea actualilor lideri, fiind singura șansă pe care o întrezărește pentru a scăpa de dosarele penale pe numele său/ apropiaților.

Disperarea lui pentru „înfăptuirea revoluției” transpare din transformarea sa într-un almanah de dezinformări (PAS și Maia Sandu vor să raționalizeze apa/ Facebook, 30 iulie; Am aflat din surse demne de încredere că unii reprezentanți ai puterii au expediat deja CV-urile sale către FMI și Banca Mondială în speranța de a se angaja la lucru. Ei înțeleg că în toamnă nu vor putea face față furiei oamenilor și deja planifică să fugă din Moldova/ Facebook, 19 iulie), personaj lacrimogen pe placul Kremlinului (Cum a spus recent Putin, partide sunt multe, Patria e una/ Rossia 24) sau combinație între cele două (guvernarea PAS și Președinția susțin parada LGBT a homosexualilor, care sunt un element străin valorilor noastre creștinești și le cultivă tinerilor o gândire greșită și perversă, antifamilie, antinatalitate, antidemografie/ Facebook, 15 iunie).

Toate aceste narative de propagandă și tentative de destabilizare vor rămâne fără finalitate atât timp cât Rusia nu ocupă Odesa și/sau Chișinăul nu ajunge în imposibilitatea de a-și asigura necesarul de resurse energetice.

Propaganda și conduita pro-rusă a socialiștilor și a lui Dodon poate fi citită și în următoarea cheie/ scenariu pe care și-l dorește Moscova: Republica Moldova trebuie destabilizată din interior (exacerbarea tensiunilor legate de inflație/ prețuri și de riscul de a rămâne fără gaze naturale), iar apoi, o Moldovă grevată de confruntări violente poate fi motivul Moscovei pentru un asalt asupra Odesei, cu scopul de a ajunge mai repede în Transnistria pentru a-i apăra rușii de acolo de guvernarea rusofobă de la Chișinău.

Latest news

Rezultatele alegerilor prezidențiale din Kazahstan. Tokaev: „Ar trebui să urmăm o politică externă multi-vectorială”

Potrivit rezultatelor preliminare ale alegerilor prezidențiale din Kazahstan care au avut loc pe 20 noiembrie, actualul șef al statului,...

Noi concesii pentru Putin: Cât de pregătit e Lukașenko să implice armata belarusă în războiul din Ucraina?

Prima vizită a lui Lukașenko în Abhazia La 28 septembrie Aleksandr Lukașenko s-a întâlnit la Pitsunda cu liderul de facto...

Conferința internațională „Provocări geopolitice ale războiului ruso-ucrainean, de la Marea Neagră la Oceanul Arctic” – Media coverage

PROGRAM (Download) Comunicat-presa-Conferinta-CRSR-3-5-noiembrie-2022Download Mihai-Răzvan Ungureanu, director de proiect: Peste 40 de prezenţe europene - inteligenţe cunoscătoare ale situaţiei din Ucraina -, experţi...

Uniunea Europeană și Statele Unite au crescut importurile de aluminiu și nichel din Rusia

După invazia rusă în Ucraina, atât Uniunea Europeană cât și Statele Unite au impus numeroase sancțiuni pentru unele materii...

Conferință internațională: Geopolitical Challenges of the Russian-Ukrainian War, from the Black Sea to the Arctic Ocean

3 - 5 noiembrie 2022 Sunteți bineveniți să participați online. Acesta este un eveniment academic, destinat studenților, tinerilor cercetători și experților....

Must read

You might also likeRELATED
Recommended to you