Pe 10 august un oficial american a declarat postului CNN că, în ultimele săptămâni, mai mulți experți ruși au fost pregătiți în Iran pentru utilizarea dronelor iraniene. Încă din luna iulie, Statele Unite au anunțat că Rusia intenționează să achiziționeze drone din Iran. Pe 11 iulie, Jake Sullivan, consilierul pentru securitate națională al Președintelui Statelor Unite, a declarat că Iranul se pregătește să ofere Federației Ruse sute de drone, inclusiv drone dotate cu armament. Totodată, acesta a menționat că Teheranul urmează să antreneze forțele ruse în folosirea dronelor. Pe 15 iulie, Sullivan a menționat că oficiali ruși au vizitat de două ori baza aeriană Kashan de lângă Teheran, pentru a vedea dronele de producție iraniană Shahed-191 și Shahed-129. Potrivit oficialului american, o prima vizită a delegației ruse a avut loc în iunie iar a doua pe 5 iulie.
Oficialii ruși nu au comentat cu privire la această chestiune, dar pe 13 iulie partea iraniană a negat un posibil transport de drone către Federația Rusă. Este posibil ca interesul Moscovei față de dronele iraniene să fi crescut considerabil în contextul războiului din Ucraina. Pagubele create de dronele Bayraktar TB2 forțelor ruse au arătat conducerii armatei și elitei politice ruse importanța dronelor pe câmpul de luptă. În ultimii ani, industria de apărare rusă nu a investit serios în dezvoltarea unor prototipuri de drone avansate. Dronele aflate în dotarea armatei ruse nu sunt atât de eficiente precum cele produse de compania Bayraktar, sau precum cele iraniene sau americane.
Dronele iraniene Shahed-129 și Shahed-191
Industria de drone a Iranului a început să se dezvolte semnificativ după ce Teheranul a reușit în decembrie 2011 să captureze o dronă americană de tip RQ-170 Sentinel. Începând cu 2012, Iranul a început să lucreze la realizarea unei drone asemănătoare prototipului american capturat cu un an în urmă deasupra teritoriului său. După ce au reușit să spargă softul dronei, inginerii iranieni au folosit procesul de inginerie inversă și au reușit să reproducă tehnologia americană. Astfel, Iranul și-a dezvoltat propriile prototipuri de drone. La acel moment, un oficial iranian din domeniul apărării a declarat că Rusia și China s-au arătat interesate de informațiile legate de drona americană. Începând cu 2013 Iranul a început să producă primele drone ce aveau la bază tehnologia și modelul dronelor americane. În acel an, Iranul a oferit Federației Ruse o copie a unei drone a Statelor Unite (ScanEagle), pentru a arăta că a putut copia tehnologia americană. Prin urmare, interesul Rusiei față de dronele iraniene datează de aproximativ un deceniu.
Modelul de dronă Shahed-129 este capabil să efectueze misiuni de recunoaștere și culegere de informații și poate lovi ținte terestre fixe dar și mobile. Forma și mărimea acestei drone sunt identice cu modelul american MQ-1 Predator. Drona Shahed-129 are o autonomie de zbor de 24 de ore, poate atinge o altitudine de aproximativ 7,600 de metri și poate zbura la o distanță de până la 1,700 de km de centrul de comandă. Totodată, poate acționa atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, în orice condiții meteo și poate transporta patru rachete cu o greutate de pana la 400 de kg. Shahed 129 și-a dovedit eficacitate începând cu anul 2015 în Siria și Yemen.
În ceea ce privește modelul Shahed-191, acesta este o copie a modelului american RQ-170 Sentinel, dar la o scară mai mică. Aceasta poate efectua același tip de misiuni ca modelul Shahed-129, dar are o autonomie de doar 4,5 ore și poate zbura la o distanță de doar 1500 de metri de centrul de comandă. Shahed-191 poate zbura la o altitudine de până la aproximativ 7,600 de metri și poate transporta 2 rachete cu o greutate de maxim 100 de kg. Potrivit producătorului, această dronă nu poate fi detectată de radar.
Interesul Rusiei pentru dronele iraniene
Federația Rusă ar avea nevoie de aceste tipuri de drone, în primul rând pentru a le înlocui pe cele pierdute în timpul războiului din Ucraina. În luna mai, ministerul britanic al apărării, a informat pe contul său de Twitter, că Rusia a pierdut un număr semnificativ de drone în Ucraina, iar sancțiunile occidentale îi reduc posibilitatea de a produce altele. De asemenea, acesta a menționat că numărul insuficient de drone va afecta capacitatea armatei ruse de a obține informații și de a efectua misiuni de recunoaștere și supraveghere. Pe lângă acest lucru, armata rusă are nevoie de drone mai avansate, iar dronele iraniene sunt cu mult mai performante decât cele rusești. Acestea ar oferi un avantaj tactic armatei ruse, care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește avansare pe câmpul de luptă. Totodată, ar putea ajuta Rusia să grăbească ritmul de avansare al ofensivei din Ucraina.
Aceste drone sunt necesare Moscovei și pentru a putea pătrunde adânc în teritoriul ucrainean pentru a lovi diferite ținte, fără riscul de a pierde avioane de vânătoare. Pierderea unui avion de vânătoare este mult mai costisitoare decât pierderea unei drone, având în vedere că pe lângă pierderile materiale, există și pierderi de vieți omenești. Prin urmare, acestea ar putea oferi Rusiei posibilitatea de identifica mai ușor ținte ale armatei ucrainene și de folosi artileria pentru a le bombarda. Această strategie a fost folosită cu succes de armata ucraineană împotriva armatei ruse, cu ajutorul dronelor Bayraktar. Una din posibilele ținte ale Rusiei ar putea fi sistemele de artilerie mobilă HIMARS, oferite de Statele Unite Ucrainei în luna iulie. Aceste sisteme au provocat pagube serioase armatei ruse.
Cooperarea dintre Federația Rusă și Iran s-ar putea consolida, având în vedere că Moscova se confruntă cu probleme în ceea ce privește refacerea stocurilor de armament și înlocuirea tehnicii militare distruse din cauza sancțiunilor impuse de Occident. Teheranul ar putea oferi Moscovei și alte tipuri de tehnică de luptă.
Într-un raport al centrului de cercetare britanic Royal United Services Institute (RUSI) realizat în colaborare cu Reuters și publicat la începutul lunii august, este precizat faptul că o parte importantă din tehnica de luptă rusă funcționează cu tehnologie occidentală. În urma analizării a 27 de produse ale industriei ruse de apărare folosite în Ucraina, raportul RUSI a descoperit în componența acestora 450 de piese produse de firme occidentale. Aceste piese (motoare, camere, procesoare, emițătoare și receptoare GPS, amplificatori) au fost găsite în componența unor tipuri de rachete, sisteme de rachete, tancuri, sisteme de comunicații radio și prin satelit, sisteme de război electronic și drone din inventarul armatei ruse. Piesele proveneau de la firme din Statele Unite, Germania, Elveția, Olanda, Marea Britanie, Japonia și Coreea de Sud, dar majoritatea acestora au fost fabricate în Statele Unite.
Federația Rusă ar putea spori așadar cooperarea cu Iranul în domeniul apărării pentru a încerca să reducă din efectele negative ale sancțiunilor occidentale asupra acestei industrii.
