Reprimarea protestelor declanșate ca urmare a falsificării rezultatelor alegerilor prezidențiale din vara lui 2020, arestarea jurnalistului Roman Protasevici, criza imigranților și referendumul pentru amendarea Constituției belaruse sunt doar câteva dintre evenimentele care au scos în evidență caracterul despotic al regimului politic de la Minsk. La sfârșitul lunii iulie a acestui an în cadrul Tribunalului Regional din Minsk a avut loc însă un proces prin intermediul căruia acesta a eliminat din viața politică belarusă ultimii adversari politici ai președintelui, fapt ce confirmă încă odată că această fostă republică sovietică sub conducerea lui Aleksandr Lukașenko merită să rămână în istorie ca ultima dictatură a Europei.
Circumstanțele cauzei
Aflat într-o vizită în satul natal Alexandria, la o acțiune de plantare de copaci președintele belarus a susținut în cadrul unei conferințe de presă că serviciul de securitate al țării, KGB în colaborare cu FSB din Federația Rusă a reușit să dejuge o tentativă de lovitură de stat pusă la cale de politologul Aleksandr Feduta și avocatul Iuri Zenkovici cu sprijinul Statelor Unite. La scurt timp după declarațiile liderului de la Minsk, canalul de televiziune ONT, afiliat regimului, a prezentat înregistrări ale reținerii acestora într-un restaurant din Moscova și conversații purtate pe platforma Zoom în care ar fi pus la punct planul loviturii de stat din capitala belarusă. Într-una dintre ele, Aleksandr Feduta a propus organizarea acesteia după model egiptean, similară celei care a dus la înlăturarea de la putere a lui Anwar Sadat în 1981, în timp ce Iuri Zenkovici a prezentat etapele loviturii de stat care ar fi presupus: asasinarea lui Lukașenko, blocarea trupelor OMON și ocuparea unor clădiri emblematice ale orașului Minsk precum sediile radioului și ale televiziunii belaruse. Ulterior, Serviciul Federal de Securitate al Rusiei a emis un comunicat prin care a confirmat cooperarea cu KGB din Belarus pentru arestarea lui Feduta și Zenkovici. În ciuda acestui fapt, el conține o serie de inadvertențe care contrastează atât cu declarațiile lui Aleksandr Lukașenko cât și cu înregistrările difuzate de ONT, fapt ce ar putea indica, dincolo de o lipsă de coordonare între instituții, existența unei operațiuni de kompromat orchestrate chiar de către președintele belarus. Concret, în comunicat FSB menționează că lovitura de stat ar fi trebuit să se desfășoare la 9 mai în timpul paradei de Ziua Victoriei cu sprijinul naționaliștilor belaruși și ucraineni susținuți de Statele Unite și Polonia, detalii ce nu sunt menționate nici de către Aleksandr Lukașenko, nici în înregistrările transmise de ONT. La două săptâmâni după publicarea declarației FSB, același canal de televiziune a lansat un documentar intitulat „Uciderea președintelui” (Убить Президента) în cadrul căruia a prezentant noi amănunte cu privire la lovitura de stat ce urma să aibă loc în Belarus. Realizat pe baza materialelor trimise chiar de către KGB, autorii acestuia au susținut că operațiunea de debarcare de la putere a lui Lukașenko a fost cunoscută sub numele de cod „Tăcerea” și pregătită în colaborare cu serviciile de informații occidentale cu mai bine de 6 luni înainte. Mai mult, în același documentar autoritățile au făcut publice atât lista întregului grup al suspecților care ar fi urmat să participe la lovitura de stat cât și numele presupusului asasin al președintelui: Nikolai Autukovici un activist în vârstă de 59 de ani.
Urmând același tipar din primele zile de după anunțul dejucării conspirației, Aleksandr Lukașenko a dezvăluit într-o nouă conferință de presă susținută la 24 aprilie, trei scenarii pe care suspecții le-ar fi luat în calcul pentru preluarea puterii: uciderea sa pe 9 mai, lansarea unui atac cu grenade asupra coloanei prezidențiale și respectiv luarea cu asalt a reședinței prezidențiale din afara capitalei. Președintele belarus a menționat însă că aceștia au renunțat să le pună în aplicare după ce ar fi urmărit un alt documentar Mankurts, despre influența pe care serviciile de informații străine ar fi încercat să o exercite asupra precedentelor alegeri prezidențiale din Belarus. Două zile mai târziu, alți doi activiști Denis Kravciuk și Olga Golubovici au fost arestați și învinuiți că au participat la tentativa de lovitură de stat. Susținut frenetic de televiziune, un instrument de propagandă veritabil-ca în aproape orice fostă republică sovietică- liderul de la Minsk și-a acuzat așadar, cinci adversari politici că au încercat să-l asasineze și să preia astfel întreaga putere în Belarus cu sprijinul serviciilor de informații americane. Pentru prima dată în istoria post-independență a Belarusului Aleksandr Lukașenko transformase țara într-o cetate asediată pe care era gata să o apere cu orice preț pentru a rămâne la conducerea acesteia.
Scurtă cronologie a procesului
Procesul privind organizarea unei lovituri de stat în Republica Belarus a început la 29 iulie după mai bine de un an și jumătate de la momentul în care cei 5 inculpați au fost arestați. În prima zi procuratura i-a acuzat pe principalii suspecți Iuri Zenkovici și Aleksandr Feduta de tentativă de preluare a puterii în stat prin mijloace neconstituționale. Ziua următoare au fost audiate alte două persoane bănuite de complicitate: liderul Frontului Popular din Belarus Grigori Kostusev și activista Olga Golubovici. Primul dintre ei a pledat nevinovat în fața instanței susținând că a participat la conferințele de pe platforma Zoom doar în calitate de observator, neimplicându-se de fapt în discuțiile celorlalți participanți. Mai mult, Kostusev a negat că aceștia ar fi pus la cale un plan prin care să preia puterea în Belarus și a catalogat ca false acuzațiile procuraturii potrivit căreia inculpații ar fi intenționat să coopteze de partea lor reprezentanți ai armatei care să-i ajute în desfășurarea loviturii de stat. Același Kostusev a declarat că nu a militat niciodată pentru asasinarea lui Aleksandr Lukașenko întrucât la începuturile carierei sale l-a susținut pe președinte căruia i-a cerut chiar să-l grațieze invocând degradarea stării sale de sănătate. Liderul Frontului Popular din Belarus a adăugat că în timpul interogatoriului din etapa preliminară a anchetei, investigatorii au exercitat presiuni asupra sa pentru a-l determina să recunoască că luase parte la discuțiile privind organizarea loviturii de stat din Belarus. Acesta a susținut că la scurt timp după reținerea sa, membri familiei sale au fost de asemenea arestați însă eliberați ulterior. În schimb, Olga Golubovici a recunoscut că a participat la protestele împotriva regimului belarus în vara anului 2020, deși fusese informată de către autorități cu privire la ilegalitatea acestora. În același timp, activista a admis că începând din toamna lui 2021 a ascuns în diferite locuri din Minsk -în stațiile de autobuz, în gări sau chiar în cimitir- bani oferiți de către Iuri Zenkovici care ar fi trebuit să ajungă în buzunarele unor generali ai armatei belaruse astfel încât aceștia să participe la lovitura de stat împotriva liderului de la Minsk.
În cea de-a treia zi a fost audiat Aleksandr Feduta, cel care a recunoscut că luase parte la discuțiile prin intermediul cărora s-ar fi pregătit debarcarea de la putere a președintelui belarus. Politologul a negat însă că în cadrul reuniunilor online participanții ar fi pus la cale asasinarea lui Aleksandr Lukașenko. A admis în schimb, faptul că după lovitura de stat acesta ar fi trebuit să preia responsabilitățile reformării sistemului electoral și educațional și respectiv să coopteze câțiva oficiali belaruși care să facă parte din viitoarele organe de conducere pe durata perioadei de tranziție: un consiliu prezidențial și un guvern interimar. Spre deosebire de Grigori Kostusev care a reclamat comportamentul anchetatorilor în perioada de detenție și a pus la îndoială modul în care aceștia au efectuat ancheta, fostul consilier al lui Lukașenko i-a mărturisit judecătorului că „aceasta a fost realizată corect iar condițiile de detenție au fost destul de tolerabile.”
În următoarea zi, a depus mărturie în fața instanței avocatul Iuri Zenkovici. Acesta a fost de altfel singurul dintre inculpați care a pledat vinovat pentru toate capetele de acuzare și a încheiat încă de la începutul anchetei o înțelegere cu procuratura prin intermediul căreia a promis că-i va desconspira pe toți participanții la tentativa de schimbare a regimului politic belarus. Zenkovici a recunoscut așadar că s-a aflat în spatele organizării loviturii de stat precum și a unui plan care ar fi trebuit să se soldeze cu uciderea lui Aleksandr Lukașenko. Potrivit procurorilor acesta a ajuns la Minsk în vara lui 2020 și a căutat sprijin în rândul cetățenilor astfel încât să preia întreaga putere în stat. A obținut susținerea câtorva sindicate dar și a fostului candidat la alegerile prezidențiale Viktor Babariko care i-a promis că îl va ajuta în încercarea de a schimba guvernul de la Minsk. Mai mult, Zenkovici a mărturisit că a încercat să se întâlnească la Vilnius cu Svetlana Tihanovkaia pentru a-i propune să-i se alăture acestui efort însă tentativa a eșuat deoarece lidera opoziției democratice i-ar fi propus ca la discuții să asiste și reprezentanți ai serviciilor speciale lituaniene, lucru cu care acesta nu a fost de acord. Întrucât constatase că fosta candidată la alegerile prezidențiale pierduse orice șansă de a obține puterea în Belarus, Zenkovici a apelat apoi la un general din armata belarusă-Ivan Juravski care i-ar fi promis în cadrul unei întrevederi de la Moscova, că va utiliza câteva unități ale armatei pentru a declanșa lovitura de stat din Belarus. Ulterior, s-a dovedit însă că respectivul general era de fapt un ofițer acoperit al KGB care avea ca sarcină deconspirarea tentativei de preluare a puterii la Minsk. La sfârșitul mărturiei sale, Zenkovici a admis că a eșuat în încercarea de a-l debarca de la putere pe Aleksandr Lukașenko și și-a cerut scuze pentru faptul că din cauza planificării defectuase a conspirației patru dintre prietenii săi au fost arestați. În aceeași zi a fost audiat și celălalt complice la tentativa de lovitură de stat, Denis Kravciuk care a recunoscut că participase la protestele din august 2020 și depozitase în anumite locuri din Minsk bani oferiți de Iuri Zenkovici pentru a atrage sprijinul unor oficialități din rândul forțelor de securitate care să ia parte schimbarea de regim din Belarus.
Ultima zi a fost dedicată audierii martorilor. Soțul Olgăi Golubovici a confirmat implicarea ei în cooptarea unor generali ai armatei susținând că a primit lunar pentru aceste servicii 200 de dolari. La rândul său, Ivan Juravski a declarat că la întâlnirea de la Moscova le-a transmis lui Zenkovici și Feduta că unitățile 4 și 5 ale armatei belaruse erau gata să se alăture eforturilor acestora și să declanșeze lovitura de stat din capitala Minsk. Mai mult, ofițerul KGB i-a sugerat lui Zenkovici să solicite implicarea ambasadei SUA în organizarea puciului însă acesta l-a refuzat întrucât a considerat că diplomații americani nu vor interveni în Belarus de teama unei posibile confruntări cu Rusia. Filosoful Olga Abramova a susținut în schimb, nevinovăția lui Aleksandr Feduta precizând că acesta nu a intenționat niciodată să preia puterea în Belarus și a militat mereu în favoarea implementării reformelor pe cale pașnică. Abramova a mărturisit de asemenea în fața instanței că Feduta a participat la discuțiile de pe platforma Zoom din cauza unui complex nefericit de împrejurări, fiind de fapt atras în conspirație de către Dmitri Șighelski un alt inculpat din dosar aflat în Statele Unite. Martorul-surpriză din cadrul acestui proces a fost însă jurnalistul Roman Protasevici-fost editor al canalului de Telegram NEXTA arestat pe aeroportul din Minsk după deturnarea avionului companiei Ryanair. Acesta a recunoscut la audieri că îl cunoștea pe Iuri Zenkovici și că a participat la una dintre întâlnirile pe Zoom ale inculpaților. Mai mult, Protasevici a susținut că a încercat să faciliteze organizarea unei întâlniri a acestora cu Svetlana Tihanovskaia și a confirmat în fața instanței că cei cinci suspecți își propuneau să răstoarne prin forță guvernul de la Minsk.
Sentința instanței
După aproape trei săptămâni de deliberări Tribunalul Regional din Minsk a anunțat verdictele în cazul celor cinci inculpați acuzați că au încercat să-l debarce de la putere pe Aleksandr Lukașenko. Dintre aceștia avocatul Iuri Zenkovici a primit cea mai mare condamnare -11 ani de închisoare într-o colonie cu regim închis- deși încheiase încă de la începutul anchetei un acord cu procuratura și ar fi trebuit să beneficieze, conform Codului Penal din Belarus, de reducerea la jumătate a pedepsei. Aleksandr Feduta și Grigori Kostusev au fost condamnați la câte 10 ani de detenție fiecare în vreme ce Olga Golubovici și Denis Kravciuk au primit câte doi ani și jumătate cu executare. Mărturiile contradictorii ale inculpaților, declarațiile martorilor și înregistrările folosite ca probă în instanță au ușurat decizia judecătorului. Deși aceasta nu e deloc surprinzătoare într-o țară în care oponenții politici ai președintelui sunt închiși sistematic, momentul în care decizia a fost pronunțată-în timpul războiului din Ucraina- pare să confirme principalul narativ anti-occidental al liderului de la Minsk (Statele Unite încearcă să distrugă Belarusul) și să-i creeze acestuia iluzia obținerii unui dram de legitimitate într-o perioadă de izolare diplomatică continuă.
Odată cu încheierea procesului ultimii reprezentanți ai opoziției belaruse au fost eliminați din peisajul politic al acestei foste republici sovietice. Acest fapt nu reprezintă însă o premieră întrucât de-alungul existenței sale toți adversarii lui Aleksandr Lukașenko fie au dispărut fără urmă (cazurile lui Iuri Zaharenko, Viktor Goncear sau Dmitri Zavadski fiind de notorietate) fie au fost condamnați la ani grei de închisoare (ultimele sentințe au fost pronunțate în cazurile lui Serghei Tihanovski, Viktor Babariko ori al Mariei Kolesnilova). Au scăpat de condamnări doar cei care au reușit să se refugieze în exil ca Svetlana Tihanovskaia ori soții Țepkalo. Cu toate acestea, la doar o zi după anunțarea verdictelor în cazul conspiraționiștilor, ministrul de interne Ivan Kubrakov a prezentat însă un proiect de lege care, odată pus în aplicare, ar urma să conducă la revocarea cetățeniei belaruse tuturor persoanelor din străinătate dacă acestea au desfășurat acțiuni care au afectat interesele naționale ale țării sau au fost implicate în acțiuni cu caracter extremist. Cum membrii opoziției din exil au fost acuzați că au desfășurat acțiuni teroriste, vor cădea cu siguranță sub incidența acestei legi. Dincolo de pierderea cetățeniei belaruse pentru aceeași acuzație de terorism aceștia pot fi condamnați la moarte ceea ce confirmă caracterul dictatorial al regimului politic belarus.