După aproape un an de război la granița României, ne întrebam cu toții dacă și cum ar putea lua sfârșit războiul din Ucraina. Momentan nu se întrevăd șanse pentru negocieri de pace, mai mult decât atât, o nouă escaladare in această primăvară pare scenariul cel mai probabil. Exista momentan trei tipuri de consecințe ale războiului: (1) cele de securitate în teren și la nivel regional; (2) cele politice la nivel internațional și (3) cele economice la nivel european si global.
Securitatea regională
Este important să luăm în considerare modul în care războiul din Ucraina a schimbat relațiile de securitate în regiune, precum și aranjamentele regionale de securitate. În principal, relațiile dintre NATO și Rusia și stabilitatea cooperării dintre Vest si Est au fost afectate. Dorința Rusiei de a se extinde pe teritoriul unui stat suveran, deși a fost o realitate existentă din 2014, odată cu anexarea Crimeii, este astăzi o amenințare mult mai mare, nu doar pentru Ucraina, ci și pentru alte state din regiune, precum Republica Moldova. Deteriorarea relațiilor NATO – Rusia a dus la exacerbarea retoricii beligerante de ambele parți, precum și, pentru prima dată de la sfârșitul Războiului Rece, la identificarea Rusiei ca amenințare la adresa valorilor NATO. Acesta este un aspect deosebit de important, pentru că a generat renunțarea la Rusia ca partener regional de securitate și transformarea flancului estic al NATO într-o zonă de pericol major.
Dincolo de aceste pericole, situația umanitară din regiune a dus la fluxuri majore de refugiați în Europa de Est. Deși, pe termen scurt, situația refugiaților din Ucraina a fost gestionată cu relativ succes de organizațiile internaționale si naționale, precum și de statele vecine, problema revenirii refugiaților in Ucraina odată cu eventuala încheiere a războiului rămâne una din principalele provocări pentru statele din Europa de Est. Nu trebuie să uităm că, deși războiul ar putea fi încheiat cu un acord pur teritorial, dramele umane suferite de cei afectați, care și-au pierdut nu doar locuințele, ci si identitatea, vor afecta generațiile viitoare.
Nu în ultimul rând, când vine vorba de situația regională și de consecințele războiului, trebuie luat în considerare felul in care statele vecine Ucrainei au reacționat la aceasta criză majoră de securitate. Ce rol joacă România în acest moment în acest război și cum vom fi afectați in viitor de situația din Ucraina? Pe termen scurt, România a reacționat pozitiv la fluxul de refugiați din Ucraina. Pe termeni lung însă, felul în care statul român se ocupă de găzduirea acestor persoane și integrarea lor în societate pune probleme majore în ceea ce privește răspunsul României la războiul de la granița noastră. Acest lucru este deosebit de important daca este să luăm în considerare nivelul de susținere al efortului de război (atât militar cât și economic) în statele vecine Ucrainei. Aici trebuie menționată diferența dintre Polonia și România la nivelul opiniei publice. Polonia este pe primul loc în ceea ce privește sprijinirea Ucrainei, populația României fiind mult sceptică în a susține sprijinul militar oferit Ucrainei decât cea a Poloniei, de exemplu, în ciuda participării noastre la efortul colectiv al NATO.
Felul în care vom susține pe termen lung, atât efortul militar ucrainean, cât și efortul economic de reconstrucție, va afecta în mare măsură relația de vecinătate dintre Romania si Ucraina. Problemele existente dintre cele două state, felul în care minoritatea românească din Ucraina este și va fi tratată, depind de felul in care Romania acționează în cadrul efortului colectiv de susținere al Ucrainei împotriva agresiunii ruse.
Consecințe politice la nivel internațional
Din punctul de vedere al relațiilor internaționale, agresiunea Rusiei față de Ucraina a dus la schimbări majore, atât pentru relațiile bilaterale ale statelor vestice cu Rusia, cât și – poate mult mai important – la un eșec al cooperării multilaterale la nivel internațional. Un aspect deosebit de important ce trebuie menționat este felul în care acest război a fost purtat în cadrul Organizației Națiunilor Unite încă din februarie anul trecut. Retorica belicoasa dintre Rusia si Ucraina în cadrul Consiliului de Securitate a devenit emblematică pentru neputința ONU de a se adapta în perioada post-Războiului Rece la realitatea intereselor naționale ale marilor actori internaționali ce acționează în politica globală. Atât Rusia, cât și China și Statele Unite – toate aceste state fiind membre permanente ale Consiliului de Securitate – sunt exemple reprezentative pentru modul în care interesele naționale primează în fața cooperării internaționale.
Pe termen scurt, principala consecință pentru Organizația Națiunilor Unite se leagă de răspunsul pe care aceasta l-a putut oferi: blocarea voturilor de către Rusia (poziție susținută de China prin abținere) în cadrul Consiliului de Securitate a dus la condamnarea agresiunii doar de către Adunarea Generala a ONU, fapt ce nu a oferit acestei acțiuni altceva decât impact retoric.
Pe termen lung, inițiativa Ucrainei de eliminare a Rusiei ca membru permanent al Consiliului de Securitate, deși poate duce la precedente în cadrul dreptului internațional, nu pare a avea vreun efect pentru reformarea Consiliului de Securitate, ci mai degrabă duce la continuarea blocajului de-facto al acestei instituții.
Ce înseamnă, așadar, pentru dinamica relațiilor internaționale lipsa de perspective în cooperarea multilaterală, prin intermediul instituțiilor sistemului internațional creat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial? În primul rând o astfel de tendință aduce cu sine crearea de noi alianțe (sau mai degrabă consolidarea unor relații de cooperare deja existente) între marii actori internaționali, precum putem observa în relațiile de cooperare dintre Rusia, China și India, ce devin astfel o opoziție față de statele vestice. În al doilea rând, ea duce la redefinirea amenințărilor la nivel global, așa cum reiese din Conceptul Strategic al NATO ce menționează atât Rusia cât ș China ca fiind amenințări la adresa Alianței Nord Atlantice. Nu în ultimul rând, observăm inițiative de redefinire a Proiectului European, amenințat de neo-imperialismul rus, așa cum sugerează Proiectul pentru o Comunitate Politică Europeană inițiat de președintele francez Emmanuel Macron.
Consecințe economice la nivel european si global
Din punct de vedere economic, războiul din Ucraina a dus la fluctuații majore ale prețului barilului de petrol pe piețele internaționale, iar prin sancțiunile economice impuse Rusiei la posibila schimbare a dependențelor energetice ale statelor europene. De menționat aici, ca posibilă consecință economică pe termen lung, felul în care dependența față de gazul rusesc poate fi înlocuită în scurt timp de consolidarea Norvegiei ca lider european pe piața energiei. Ce efecte ar putea avea o astfel de schimbare? În primul rând, pentru Norvegia se pune acum problema eticii unui astfel de câștig de pe urma războiului din Ucraina, precum și a necesității ca o parte a câștigului financiar de pe urma vânzării de energie ca urmare a sancționării Rusiei să fie re-investită în reconstrucția economică a Ucrainei. În al doilea rând, o altă consecință este legată de efectele nocive pe care o majorare a producției energetice a Norvegiei o poate avea asupra încălzirii globale în zona arctică. Nu în ultimul rând, există problema de ordin tehnic în ceea ce privește modul în care Europa ar putea fi reconectată la o altă sursă energetică decât cea rusească. Toate aceste tendințe duc însă la întrebări dificile, precum: ce înseamnă izolarea completă a Rusiei pentru economia globală? Poate o astfel de izolare, pe termen lung, să ducă la prăbușirea regimului Putin și la sfârșitul războiului? Momentan, răspunsul la această ultimă întrebare rămâne simplu, nu.
