Două luni au trecut de la atacul Hamas asupra Israelului, un eveniment de un tragism excepțional care a costat vieți nevinovate, dar în același timp și un game changer al relațiilor internaționale. Războiul Israelului împotriva Hamas are o anvergură și reverberații internaționale, cu consecințe care depășesc zona Orientului Mijlociu și influențează inclusiv derularea conflagrației dintre Ucraina și Rusia.
Pe fondul războiului dintre Israel și Hamas, Rusia și-a regăsit cadența propagandistică pe care o instrumentează pentru a slăbi unitatea societăților euroatlantice și a găsi noi linii de mesaj care întrețin „metanarativul suprem” al Moscovei: anti-americanismul (israelofobia care transpare din propaganda rusă este virulentă și pentru că SUA sunt un aliat al Israelului).
(…) despre cel care a stins lampa în timpul nopții spunem că a dat naștere întunericului, iar despre cel care a distrus vederea, că a produs orbirea (…)
M. Maimonide, Călăuza rătăciților
(Hasefer, 2000, p. 101)
Încă de la începutul agresiunii asupra Ucrainei, Rusia a mizat pe un război de uzură și pe o oboseală a partenerilor occidentali ai Kievului, în termeni de bani, resurse, și – mai ales – de atenție și interes. La slăbirea atenției și interesului publicului occidental față de războiul din Ucraina au contribuit și narativele ruse, atent croite pentru a induce și/ sau reaprinde temeri și clivaje. Este suficient să privim în spațiul public din Republica Moldova de la începutul conflictului pentru a observa cum diverși vectori pro-ruși au acuzat guvernul pro-european de la Chișinău de faptul că ajutorul acordat Ucrainei va atrage după sine o ripostă militară rusă, iar sprijinul material pentru refugiații ucraineni este o risipă a banului public.
Ceea ce face propaganda rusă în contextul războiului dintre Israel și Hamas este, ca să revenim la subtitlul de mai sus, o producere a întunericului, adică o agitare a unor potențiale pericole cu scopul de a orbi publicul occidental și rus prin a-i induce teamă și slăbi determinarea (în cazul publicului occidental – determinarea a-i susține pe politicienii care sprijină Ucraina, iar în cazul rușilor – determinarea, în măsura în care mai există, de a pune la îndoială narativele oficiale și justețea deciziilor liderilor politici). Încă din primele zile de după atacul Hamas, ministrul rus de externe a reluat mesajul conform căruia o bună parte din armamentul occidental oferit Ucrainei a fost vândut prin diferite colțuri ale lumii, inclusiv în Orientul Mijlociu, iar Hamas a fost unul dintre beneficiari (informația a fost negată de ambasadorul israelian la Moscova). TASS, Izvestia și Rossisskaia Gazeta au amplificat astfel de mesaje, amintind de așa-zise avertismente lansate încă din 2022 de către ministrul rus al apărării sau citând selectiv surse terțe care le confirmau acuzațiile.
Concomitent, canale ruse de Telegram cunoscute pentru retorica pro-Kremlin induc percepția unor riscuri de securitate la adresa statelor europene. Și în acest caz se apelează la surse terțe pentru a crea impresia că nu Moscova este sursa primară a mesajelor alarmiste. Spre exemplu, canalul de Telegram Rybar a preluat la 25 noiembrie 2023 o știre publicată de către o altă sursă Telegram, Africa Intel, conform căreia 700 de migranți din Africa Sub-Sahariană au forțat intrarea în Spania. La prima vedere, nu există nicio legătură directă între războiul împotriva Hamas și migranții din Africa Sub-Sahariană, însă momentul publicării știrii – în plin conflict Israel-Hamas – are rolul de a reactiva temerilor europenilor privind o nouă criză a migranților. În plus, pro-rusismul Africa Intel rezultă și din specificul știrilor pe care le publică – ex.: Forțele Armate Maliene și Gruparea Wagner au restabilit controlul asupra Kidal (19 noiembrie 2023).
Exemple de mesaje anti-israeliene se regăsesc și pe alte filiere vădit pro-ruse. Într-o postare din 31 octombrie 2023, canalul de Telegram Novosti Hersonscinî (t.me/kherson_news_info; care, printre altele, amplifică zvonurile privind faptul că Armata ucraineană recrutează femei pentru a le trimite pe front deoarece se confruntă cu o lipsă acută de militari) a comentat decizia delegației israeliene la ONU de a purta Steaua lui David. Potrivit Novosti Hersonscinî, Israelul este un susținător al fasciștilor din Ucraina și ucide civili nevinovați în Fâșia Gaza, motiv pentru care nu merită sprijinul/ simpatia comunității internaționale.
Pe TikTok, războiul Israel-Hamas și sprijinul american pentru Tel-Aviv a resuscitat mesaje alarmisto-conspiraționiste care circulau și la debutul crizei din Ucraina. Spre exemplu, unii utilizatori distribuie videoclipuri cu coloane de tehnică militară și tancuri alături de hashtag-uri precum „ww3”, „armageddeon”, în timp ce părți din interviurile unor apologeți ai victoriei Rusiei în Ucraina sunt distribuite pentru a susține aberante teorii ale unor legături oculte între sioniști, rusofobi si „banderiști”.
Un eventual rol al Rusiei în războiul Israel-Hamas este amplificat artificial și de către mesaje/ utilizatori care fie cer o implicare directă a Moscovei în război, fie pretind ca Gruparea Wagner a fost/ este implicată în antrenarea militanților Hamas.
Astfel de mesaje sunt utile Moscovei pentru că: 1. întrețin percepția ca Rusia este atotputernică și în pofida faptului ca „luptă împotriva NATO în Ucraina”, ea tot mai dispune de resurse pentru a-și proiecta puterea și în alte zone de pe glob; 2. mențin imaginea unității de monolit a Rusiei, referirile la Wagner nefăcând decât să treacă în plan secund faptul ca Prigojin și gruparea sa l-au contestat deschis pe Putin în vara acestui an. Reașezarea Wagner în matca de instrument fidel al Moscovei este menită să certifice teoria, favorabilă mai ales lui Putin personal, ca Prigojin a fost doar un bufon care și-a uitat locul, dar mercenarii săi sunt în continuare loiali Rusiei și lui Putin; 3. perpetuează ideea rusă de revoluție a relațiilor internaționale prin ciocnirea dintre Sudul Global și Vestul Colectiv (multe dintre clipurile pro-ruse și israelofobe de pe TikTok pun accentul asupra faptului că, în afară de statele euroatlantice, nicio altă țară nu susține Israelul; de fapt, nici măcar statele euroatlantice nu ar susține Israelul, ci doar leadershipul politic al acestora, alienat total de opiniile cetățenilor).
Jews are stereotyped, by the racists, in all the same ways that other minorities are – as lying, thieving, dirty, vile, stinking – but also as moneyed, privileged, powerful and secret in control of the world.
D. Baddiel, Jews don’t count
(TLS Books, 2021, p. 123)
Mesajele israelofobe promovate de pe unele filiere de propagandă rusă nu își au rădăcinile exclusiv în actualul război dintre Israel și Hamas și nici nu au rolul numai de a crește vizibilitatea Rusiei sau de a o ajuta să întrețină propaganda pe frontul propagandistic ucrainean. Până la urmă, falsul numit Protocoalele înțelepților Sionului nu apărut în 2023…
Explicațiilor unor imagini care au făcut înconjurul lumii, precum cele din Daghestan când mulțimi furioase căutau evreii ca să se răzbune pentru intervenția Israelului în Fâșia Gaza, nu își au rădăcinile exclusiv în propaganda de stat sau cea difuzată pe Telegram. De altfel, acest eveniment a fost exploatat de către guvernatorul Daghestanului tot în cheie propagandistică și anti-ucraineană, prin referiri la faptul că starea de spirit din Daghestan a fost inflamată, via Telegram (canalul Utro), de către Kiev – condus, în logica clasică a tuturor propagandiștilor ruși, de către fasciști.
Nu vom diseca rădăcinile unui discurs anti-evreiesc pornind de la pogromurile din Imperiul Rus, dar este suficient să punctăm reflexele anti-israeliene prezente în zone radicalizate ale societății ruse (sau susținătorilor Kremlinului din alte state), care s-au făcut auzite încă de dinainte de începutul agresiunii din 2022.
Ce nu spune guvernatorul Daghestanului putem afla dintr-un raport publicat în 2021 de către think tank-ul/ ONG-ul Hope Not Hate. Antisemitismul și Israelofobia cunoșteau o creștere relevantă nu doar pe social media mainstream, dar și pe rețele unde lipsește moderarea postărilor și a comentariilor precum Telegram, Bitchute sau 4chan. De asemenea, un studiu de caz realizat de Hope not Hate pe TikTok a relevat utilizarea emoji-urilor ca limbaj codat pentru a transmite mesaje antisemite.
Astfel de tendințe nu sunt opera exclusivă a Rusiei (antisemitismul fiind o caracteristică a multor grupări și opțiuni radicale din varii societăți), dar Moscova profită de clivajul privind raportarea la Israel care s-a instalat în mediul euroatlantic.
Actualul război dintre Israel și Hamas este, fără îndoială, o oportunitate pentru propagandiștii ruși. De asemenea, este o oportunitate pentru a distrage atenția comunității internaționale de la conflictul din Ucraina și de a insufla temeri în societățile euroatlantice (a se vedea propaganda voalată de pe Telegram privind o nouă criză a migranților).
Totuși, deși nu vorbim de un impact imediat, războiul Israel-Hamas este și un element cu rol ideologic pentru Rusia. Un articol recent din Foreign Affairs punctează foarte clar modul pragmatic în care Vladimir Putin construiește ideologia internă (accente de factură țaristă și sovietică menite să sublinieze măreția Rusiei și excepționalismul său civilizațional).
Pe zonă externă, afirmă autorii Maria Snegovaya, Michael Kimmage, și Jade McGlynn, Rusia lui Putin promovează anti-americanismul și eliberarea societății internaționale de dominația SUA. Războiul Israel-Hamas este, cel mai probabil, privit de către Moscova ca un nou pas în acest sens: un nou episod al confruntării Vestului cu Toți Ceilalți, un conflict care va da naștere unora noi, o perpetuare a haosului și volatilității internaționale, până când civilizația euroatlantică va fi suficient de slăbită pentru a accepta multilateralismul de factură non-occidentală. Adică o societate internațională a sferelor de influență perfect delimitate.
